Marco Dulca a fost si el de acord cu initiativa noastra unica in Romania, pe care am inceput-o zilele trecute pe Instagram, iar dupa ce Razvan Andronic si Ricardo Grigore ne-au prezentat cum decurge o zi din viata lor in aceasta carantina pe care suntem nevoiti cu totii sa o suportam. Jucatorul Viitorului ne-a aratat astfel un antrenament complet sustinut alaturi de preparatorul fizic Antonio Camacho Caballero si colegii sai, a aratat tuturor ce inseamna mesele sanatoase din cursul zilei, intrucat a avut ocazia de-a lungul carierei sa invete multe lucruri din Anglia deoarece a evoluat acolo timp de 4 ani pentru Swansea, iar seara a intrat live alaturi de noi si a raspuns la cateva intrebari inedite.
Marco Dulca este un jucator de fotbal roman in varsta de 20 ani care evolueaza pe postul de mijlocas devensiv. S-a nascut pe 11 mai 1999 in Cluj-Napoca si si-a inceput cariera la Universitatea Cluj, urmand ca la 16 ani sa plece in Tara Galilor la Swansea City, echipa ce evolua in Premier League in acel moment. A jucat insa doar la echipele U18 si U23, deoarece nu i s-au oferit destule sanse pentru a-si face debutul la echipa seniori. In prezent evolueaza pentru Viitorul Constanta, echipa cu care a semnat in vara anului trecut si este o prezenta constanta in tricoul Echipei Nationale. Acesta are 7 convocari la selectionata U21, 5 la cea U19, 4 la selectionata U18 si 4 la U17.
Salut Marco! Ce mai faci? 😀
Ce sa fac, uite am terminat si eu antrenamentul pe ziua de azi, tot programul si acum ma relaxez! 🙂
Cum esti, cum treci peste nebunia asta de perioada?
E greu, pentru orice sportiv e greu sa stea doar in casa. Suntem obisnuiti sa facem antrenament zilnic, si in ziua libera sa mai facem antrenamente si acum dintr-o data sa stam doar in casa, e foarte greu. Ne antrenam in continuare, dar nu este la fel ca si un antrenament pe care il faci cu echipa.
Avand in vedere ca o buna parte a carierei tale de pana acum ai jucat in Anglia la Swansea, ai mai avut parte de asa ceva? Ma refer la antrenamente pe Skype, sau pe cont propriu, sau e ceva total nou pentru toata lumea?
Antrenamente pe Skype nu am mai avut pana acum, dar eu cand eram in Anglia aveam, tin minte in vara, o luna si jumatate vacanta. Atunci primeam program pe saptamana, de forta, de alergari, dar o diferenta atunci era ca puteam sa alergam unde vrem noi, nu doar in casa. Ce sa spun, e greu, e greu.
O buna parte a familiei tale este legata de fotbal, adica tu joci la Viitorul, verisorul tau este la Rapid, tatal tau e strans legat de fotbal… Cum faceti fata, sunteti tot impreuna sau fiecare la casa lui?
Pai, eu stau cu tatal meu. Fiecare am luat-o pe cai diferite de o vreme. Cand eram si eu mai mic stateam acasa desigur cu tatal meu, ma ajuta sa ma antrenez, imi dadea niste sfaturi, dar dupa am plecat la o varsta frageda, la 16 ani in Anglia si mi-am inceput drumul meu. Iar verisorul meu, a jucat pe la U Cluj, la Dinamo… Deci fiecare am avut cai diferite. Normal ca ne sustinem unul pe celalalt, ne dam sfaturi, vorbim zilnic aproape, pentru ca asa este in familie.
Ca tot ai pomenit ca ai luat-o pe drumul tau la 16 ani si ai plecat in Anglia la Swansea, povesteste-ne te rog despre experienta ta. Cum a fost sa-ti lasi practic familia, prietenii, aici in Romania si daca te-a ajutat din anumite puncte de vedere aceasta experienta?
Da, am plecat de la o varsta foarte frageda. Orice copil care isi lasa acasa familia, prietenii, si pleaca in alt oras, mai ales in alta tara, este foarte greu. In cazul meu, cum am plecat in alta tara, te duci acolo, te intalnesti cu lume pe care nu o cunosti, vorbesc total alta limba. La inceput nu eram nici sigur pe mine, nu stiam nici limba foarte bine, dar am avut cateva luni foarte, foarte grele: cand invatam limba, cand ma acomodam cu stilul lor de joc, stilul lor de viata… Iar dupa, m-am acomodat usor, usor, mi-am facut prieteni, am tinut legatura si cu oameni din afara fotbalului acolo si care cred ca ma vor ajuta si pe viitor.
Despre fotbal, ce sa spun… Este alt stil de joc, in Anglia ati vazut ca este multa forta, sunt jucatori talentati si cu mari calitati fizice. Nu stiu, sa spun asa, cand m-am dus acolo si primeam mingea veneau cate 4-5 jucatori pe mine sa ma loveasca la inceput. Acolo tu mergi ca strain, iar ei, galezii, englezii si care sunt pe acolo, se gandesc ca vrei sa le iei locul si cred ca de aceea au spiritul ala mai dur asa.
Swansea, din cate stiu, e in Tara Galilor, adica nu e pe teritoriul Angliei. Cum ti s-a parut asa, ai apucat sa joci pe acolo prin competitii din Tara Galilor sau Swansea era deja in Premier League?
Swansea a fost in Premier League, acum este in Championship, dar e in campionatul englez, ca si Cardiff de exemplu. Eu am jucat la U19 la Swansea in Cupa Tarii Galilor, adica au jucat contra unor echipe din Tara Galilor. Bine, nu foarte bune cotat, dar echipe bunicele.
Si care e diferenta dintre cele doua campionate? Sau se aseamana avand in vedere ca si tarile sunt vecine…
Nu poti sa compari Premier League cu Tara Galilor, dar se aseamana stilul de joc. E tot pe fizic, tot alunecari, e acelasi stil. Dar, difera jucatorul, tehnica, iar jucatorul mai bun face diferenta.
Cum ai gasit Romania dupa atata timp? Anul trecut in vara ai venit inapoi, la Viitorul.
Eu mai aveam un an de contract cu Swansea inainte sa vin la Viitorul. Am avut acea vacanta de vara anul trecut, de la Swansea, o luna si jumatate, si m-am gandit foarte bine care este urmatorul pas pentru mine, ce vreau sa fac. Acolo am stat 4 ani la U23, U18, adica mi-am facut junioratul la Swansea, dar nu stiu… Nu vedeam, nu simteam ca voi putea face pasul. Nu imi aratau cei din club ca pot sa fac pasul. Am avut un antrenor cand erau in Premier League, Carlos Carvahal il chema, pe vremea aceea cand era si Renato Sanches la Swansea. Ma antrenam cu echipa mare aproape saptamanal, si atunci simteam ca poate am o sansa sa demonstrez la antrenamente si poate pot sa debutez.
Dupa aceea a retrogradat Swansea in Championship, a venit alt antrenor, un englez, care este acum la Brighton, Graham Potter il cheama, si nu am mai primit asa sanse macar la antrenament, sa ma exprim, sa arat de ce sunt in stare. A venit aceasta perioada de vara anul trecut si m-am gandit foarte bine si am zis sa fac pasul la o echipa de seniori, sa prind experienta, sa trag spre Echipa Nationala din nou.
Ai mai avut alte oferte de la echipe de seniori, nu neaparat din Romania, sau Viitorul a fost singura varianta sa spunem asa?
Din strainatate au fost ceva variante, dar trebuia sa astept. Deja era luna Iunie cand eu trebuia sa ma intorc la Swansea, iar eu nu eram foarte sigur pe mine, si tot asteptam. Echipele din strainatate inca nu imi dadeau un raspuns si imi ziceau sa mai astept, dar nu am mai avut rabdare sincer sa-ti spun. Din Romania au mai fost CFR Cluj, Universitatea Craiova, Viitorul care de mult timp m-au dorit, inca de pe vremea cand eram la juniori la Universitatea Cluj. M-am gandit ce e mai bine pentru mine, iar Viitorul fiind o echipa cu foarte multi tineri, care promoveaza tineri, am spus ca este cea mai buna varianta pentru mine. Acum, anul acesta a fost un an de acomodare zic eu la Viitorul deoarece asa este strategia clubului. Trebuie sa te acomodezi cu stilul de joc, cu echipa, sunt foarte multe principii la Viitorul.
Avand in vedere ca ai evoluat in 9 meciuri mi se pare in acest sezon, cum a fost atmosfera in club dupa ce nu si-a indeplinit practic obiectivul? Adica nu a intrat in play-off, e primul an in care Viitorul joaca in play-out.
A fost foarte greu, va dati seama. Eu si cu colegii eram pe locurile 1-2, ne bateam acolo sus cu CFR intr-o vreme. Dupa aceea tin minte ca a venit un egal cu Clinceni, 0-0 in deplasare si parca s-a schimbat atmosfera, nu stiu ce s-a intamplat si am inceput sa facem egaluri, sa pierdem, nu ne mai puteam mobiliza. Am luptat pana la capat, am crezut pana la final, jucam cu Iasi parca acasa in ultimul sau penultimul meci, iar Astra trebuia sa piarda sau sa faca egal, mai erau alte echipe care trebuiau sa se incurce, deci nu mai depindeam de noi, depindeam de altii. Cand ajungi in punctul asta nu mai e ok. Cand depinzi de tine, dai totul si chiar daca pierzi ai depins de tine si cam asta este.
Si acum anul asta, daca se mai reia bineinteles, ce obiectiv mai aveti? La voi cred ca nu se pune problema de retrogradare, sunteti pe primul loc la o diferenta mare de puncte. Mai aveti vreun obiectiv sau pur si simplu sa adunati cat mai multe puncte si sa va pregatiti pentru un nou titlu, de ce nu, poate la anul?
Normal ca este obiectiv, si in play-out este obiectiv locul 1, sa facem cat mai multe puncte, sa jucam foarte bine meci de meci, sa inscriem goluri. Nu trebuie sa ne lasam asa. Ok, s-a intamplat… Sunt echipe care iau campionatul si dupa 2 ani retrogradeaza in Liga a 2-a. Trebuie sa ne punem un obiectiv, sa tragem la acel obiectiv si sa terminam campionatul cu bine, iar dupa aceea vom vedea care va fi obiectivul pentru anul urmator.
In vara dupa ce o sa se termine campionatul, daca ar fi sa primesti o oferta de imprumut de la o echipa mai slaba din Liga 2, de exemplu U Cluj, echipa la care ai facut primii pasi in fotbal, ai accepta sa joci meci de meci sau ai ramane la Viitorul unde sa zicem ai juca mai putin?
U Cluj e echipa mea de suflet si va fi mereu, dar nu ma gandesc sa joc in Liga a 2-a, vreau sa merg undeva sa joc si sa progresez, la o echipa unde sunt jucatori buni. Liga 1, oriunde ar fi ea, in alte tari sau la noi, sa progresez, sa fiu intr-un mediu bun, sa joc cu echipe bune, cu jucatori buni de la care ai ce sa inveti. Inca nu ma gandesc sa plec, ma gandesc la Viitorul sa imi fac treaba, sa joc mai bine si sa trag sa evoluez meci de meci.
Cum e colectivul de la Viitorul, cunosteai pe cineva cand ai ajuns la echipa?
Pe majoritatea ii cunosteam de la nationala. Casap, Ciobanu, Boboc, sunt baieti super de treaba, baieti cu care poti vorbi la orice ora despre orice, inveti de la ei, ei invata de la tine, deci ne ajutam reciproc unii pe altii. E un colectiv foarte frumos, cu jucatori tineri, chiar si jucatorii care au 29-30 de ani nu poti sa spui ca sunt batrani, sunt tineri si ei chiar daca nu sunt foarte multi, toti suntem foarte uniti.
Ai enumerat mai devreme cativa jucatori, ei fiind prezenti si la Euro U21 din Italia si San Marino, una dintre cele mai mari performante din fotbalul romanesc din ultimii ani. Ce crezi, te ajuta faptul ca s-au amanat Jocurile Olimpice de la Tokyo pentru 2021 si vei putea sa fii si tu prezent in lot in cazul in care vei evolua mai mult la echipa de club?
S-a prelungit si perioada de izolare, normal ca este un minus pentru toti jucatorii, nu doar pentru jucatorii romani. Oricand va fi ea in iunie, iulie, august, noi trebuie sa ne antrenam inainte foarte bine, sa revenim la forma noastra fizica, iar cine va fi convocat sa joace meci de meci si sa traga pentru Echipa Nationala. Normal ca sper sa ajung acolo, orice jucator isi doreste sa joace la echipa nationala in orice competitie, orice meci amical, dar daca voi juca meci de meci, daca voi avea minute si voi sta foarte bine fizic si pus la punct, normal ca ma gandesc si eu sa fiu convocat. In cantonament in Antalya am avut si o discutie cu Adrian Mutu, a fost sa ne vada si normal ca daca ai jocuri in picioare si te pregatesti iti doresti sa fii convocat. Astept si eu convocarea!
Cum ai primit prima convocare? Chiar un urmaritor ti-a facut un desen si erai in echipamentul Echipei Nationale. Povesteste-ne despre prima experienta.
Prima mea convocare tin minte ca a fost la niste meciuri de pregatire, cand era domnul Isaila antrenor, chiar cand s-a format acest grup care a jucat la Euro U21 din 2019. Am avut 2 meciuri amicale, a luat foarte multi jucatori tineri, de exemplu eu, Morutan si multi altii si a fost foarte criticat deoarece a luat multi jucatori tineri, am pierdut ambele meciuri. Dupa aceea am inceput calificarile, primul meci a fost cu Liechtenstein, aveam 16-17 ani si veneam tot din Anglia. Aveam emotii, imi venea sa plang cand auzeam imnul, in primele minute aveam emotii insa dupa intri in joc, iti iese o pasa buna, mai iese un sut si uiti de tot. Asta pot sa zic, emotie si mandrie.
O intrebare venita de la un urmaritor, la care totusi cred ca majoritatea stim deja raspunsul. Care ar fi diferentele dintre fotbalul din Romania si cel din Anglia?
Sunt multe diferente, mentalitatea la jucatori, vorbind de la mancat sanatos, antrenat in plus, odihna, documentat despre unde trebuie sa devii mai bun si plus fizic, sala de forta, acolo am intrat la 16 ani in sala lor de forta si ridicau greutati mari, eu ma gandeam si aveam in cap numai cand ajung si eu la nivelul asta, venind din tara unde ni se spunea sa nu ridici mult ca te doare spatele, nu ridica mult ca nu mai cresti, eu cu mentalitatea asta m-am dus si cand ajungeam sa ii vad pe colegii mei de 16 ani ca faceau cu greutati de nu ma gandeam ca voi face niciodata. Am crescut treptat, mi-am pus si eu greutati mai mici si uite asa am crescut, am mers cu 74kg si dupa 2 ani am avut 79kg si nu de grasime, de masa musculara.
Un joc de imaginatie sa zicem asa, ar castiga Swansea campionatul la pas in Tara Galilor?
Nu cred ca ar fi o mare bucurie pentru ei sa castige campionatul Tarii Galilor, ar fi o chestie normala zic eu, pentru ca Swansea si Cardiff sunt cele mai bune din zona aia, nu are cine sa le puna piedica.
Ce alte pasiuni inafara de fotbal mai ai? Practici alt sport?
Inainte de fotbal am practicat inot, imi place sa inot, cand mai am asa o zi libera merg la inot. In rest imi place sa ma mai uit la filme, sa citesc. Acum mai ales cu carantina asta nu prea ai ce sa faci si cu asta imi ocup timpul si sa ma antrenez in plus, sa vad diferenta de la o zi la alta, sa vad ca progresez, sa se vada si in teren, asta ma incanta. Cam ce are toata lumea, un tenis de picior, un tenis de camp si cam atat.
Unde te vezi jucand in viitor? Sunt multe exemple de jucatori care au plecat de la Viitorul la cluburi foarte bune. Ianis Hagi la Genk si mai apoi Rangers, Denis Dragus la Standard Liege, Razvan Marin la Standard Liege si mai apoi la Ajax. Ti-ai dorii sa revii inapoi in Anglia sau sa mergi intr-un campionat precum cel belgian iar mai apoi sa faci pasul la o echipa de top?
Eu personal as vrea Anglia, chiar si in Championship mai intai la o echipa mai slab cotata ca sa am posibilitatea sa joc si dupa sa trag mai sus, Premier League daca se poate insa si Belgia e un campionat puternic, n-ar fi exclus sa spun ca imi doresc chestia asta, dar ma mulez foarte bine pe campionate ce seamana cu cele din Anglia.
Un alt urmaritor te intreaba ce carte sau serial ai putea recomanda in aceasta perioada?
„The Secrets” ca si carte, are mai multe volume, acum citesc „Eroul”. Sunt carti care pe mine ma motiveaza cand vad ca sunt oameni care nu au avut nimic si dupa si-au dorit ceva si cu 100 de dolari au plecat in America si au devenit milionari pentru visul lor. In carte o doamna ce facea surf si-a pus in cap sa ajunga campioana mondiala, nu conta la ce, doar voia sa fie campioana mondiala. Si a ajuns campioana mondiala de 7 ori la surf, iar pe mine chestiile astea ma motiveaza. Iar ca serial recomand „La Casa De Papel”, mai ales ca acum e in voga! #elprofessor.
Ce sfat le poti da tuturor, mai ales micilor fotbalisti care au fost opriti din cauza acestei pandemii de la antrenamente, multi neavand spatiul necesar sa se antreneze, si tuturor suporterilor romani in general, pentru ca pana la urma voi, jucatorii de fotbal, aveti cel mai mare impact, si poate asa va asculta toata lumea sfaturile autoritatilor.
In primul rand imi doresc ca toata lumea sa stea in casa, mai ales in perioada asta. Stiu ca e greu, si mie mi-e greu, tuturor ne este greu sa stam in casa, dar asta e, trebuie sa o facem pentru sanatatea noastra si a celor dragi. Nu degeaba spune lumea sa stam in casa, sa ne spalam pe maini si sa ne protejam, pentru ca este un virus si nu ne putem juca cu asta.
Copiii chiar daca nu au loc de antrenament se pot documenta, sa viseze la ce isi doresc sa faca, sa viseze cu ochii deschisi la dorinta lor si unde vor sa ajunga, sa-si propuna obiective, mai ales acum cand nu ai nimic de facut. Inainte de carantina asta nu cred ca toata lumea statea in casa si citea, se documenta in domeniul in care vrea sa lucreze. Acum e momentul, cand esti fortat sa stai in casa, sportivii sa se antreneze, IT-istii sa lucreze, toti sa se gandeasca si sa faca ce isi doresc sa ajunga.
Marco, iti multumim pentru ziua asta pentru ca ne-ai aratat cum iti petreci viata in izolare, daca putem sa-i spunem asa. Tinem legatura si speram sa se termine cat mai repede cu carantina asta si sa reinceapa fotbalul sa ne revedem cu bine la stadion!
Mersi si eu, va asteptam pe toti in tribuna! Salut!
