octombrie 1, 2020

Ora Exacta In Fotbal

Cele mai noi stiri din sportul rege !

INTERVIU EXCLUSIV CU UNUL DINTRE CEI MAI IUBITI ANTRENORI ROMANI, RAZVAN LUCESCU, IN EMISIUNEA LIVE DE PE INSTAGRAM ALATURI DE IONUT RADA

Proiectul conceput de „Ora Exacta In Fotbal x The Rada Way” a continuat cu o noua emisiune de exceptie live pe Instagram, in care invitatul lui Ionut Rada a fost unul dintre cei mai iubiti si apreciati antrenori romani, si anume Razvan Lucescu. Cei doi au avut o discutie de o ora in care si-au amintit impreuna de experientele lor traite impreuna la Rapid si nu numai, dar au oferit si multe sfaturi pentru copiii si parintii pasionati de sport!

CARIERA DE JUCATOR A LUI RAZVAN LUCESCU

Razvan Lucescu s-a nascut pe data de 17 februarie 1969 la Bucuresti si a evoluat toata cariera pe postul de portar. Primii pasi in fotbal i-a facut la juniorii lui Dinamo Bucuresti, clubul care are o mare insemnatate pentru el datorita faptului ca la clubul din Stefan Cel Mare a avut prima legatura in fotbal stabilita prin tatal sau Mircea Lucescu. Dupa 4 ani petrecuti in curtea celor de la Dinamo, a ajuns la juniorii lui Sportul Studentesc, iar in 1987 a fost promovat la echipa mare. A evoluat 5 ani pentru Sportul, dupa care a avut o scurta experienta in Italia, la Crema Calcio. S-a intors in 1993 in tara si a semnat din nou cu Sportul, dupa care au urmat doua perioade la FC National. In iarna anului 1999 a semnat cu FC Brasov, iar dupa doar cateva luni petrecute acolo a ajuns la Rapid Bucuresti, echipa cu care a reusit sa castige singurele trofee din cariera de jucator: o Cupa a Romaniei in sezonul 1996/97 si titlul de campion al Romaniei in sezonul 2002/03. Pana sa se retraga a mai evoluat un an la FCM Bacau, dupa care in vara anului 2003 a decis sa puna ghetele in cui si sa ocupe un post in conducerea administrativa a celor de la Rapid, un post care ulterior s-a dovedit nepotrivit pentru el. In intreaga cariera, a strans 240 de prezente in Divizia A, insa nu a fost convocat niciodata la Echipa Nationala.

Razvan Lucescu – jucator la Rapid
CARIERA DE ANTRENOR A LUI RAZVAN LUCESCU

Dupa experienta de un an pe care a avut-o in conducerea Rapidului, Razvan Lucescu si-a dat seama ca cel mai potrivit post pentru el este cel de antrenor, astfel ca la inceputul sezonului 2004/05 semna primul contract ca antrenor cu Rapid. A petrecut 3 ani in Giulesti, timp in care a avut performante remarcabile in Cupa UEFA, ajungand pana in sferturile de finala, unde avea sa dea piept cu Steaua lui Cosmin Olaroiu in acel meci uefantastic. Totodata, a reusit sa castige doua Cupe ale Romaniei cu Rapid din postura de antrenor, in sezoanele 2005/06 si 2006/07. A strans 118 meciuri oficiale pe banca tehnica a giulestenilor, dupa care a decis sa mearga in Liga a 2-a la FC Brasov pentru a pune umarul la promovarea si revenirea echipei in Liga 1. Si-a indeplinit obiectivul din primul sezon, iar dupa doi ani petrecuti la echipa patronata la acea vreme de Ioan Neculaie, a devenit selectionerul Echipei Nationale a Romaniei. A ocupat acest post pret de doi ani, timp in care a strans 21 de partide oficiale pe banca nationalei, iar in 2011 a prins primul contract in afara tarii, la El-Jaish. In cei doi ani petrecuti in Qatar, a reusit sa castige Qatari Stars Cup in sezonul 2012/13. In anul 2014 a revenit in tara pentru o scurta perioada la Petrolul Ploiesti, iar dupa doar 6 luni petrecute pe banca ploiestenilor, a plecat in Grecia la Skoda Xanthi, tara in care avea sa se afirme cel mai mult. A petrecut trei ani la Xanthi si a reusit sa castige o Cupa a Greciei in sezonul 2014/15, dupa care a ajuns la Paok Salonic, una dintre echipele cu cea mai mare presiunea din Grecia datorita suporterilor fanatici. La Paok, a avut doua sezoane exceptionale, in care a reusit sa castige 3 trofee si sa califice echipa in grupele UEFA Europa League. In primul sezon, 2017/18, a castigat din nou Cupa Greciei, de data asta alaturi de echipa patronata de Ivan Savvidis, si a pierdut dramatic campionatul dupa mai multe decizii ale instantelor de acolo dupa un scandal cu patronul echipei, care intrase pe teren cu un pistol. Toate aceste momente grele nu l-au oprit pe Razvan Lucescu din drumul spre glorie, iar in urmatorul sezon, 2018/19 a castigat la pas campionatul si cupa in Grecia, intrand in istoria celor de la Paok ca fiind primul antrenor care reuseste sa aduca eventul in vitrina clubului. Dupa cei doi ani fantastici petrecuti la Salonic, a semnat in Golf cu Al Hilal, decizie care avea sa fie controversata de multi dintre suporterii romani la acea vreme. In ciuda acestui fapt, a reusit o performanta extraordinara si in Arabia Saudita, reusind sa castige Liga Campionilor Asiei in 2019, dupa doar cateva luni petrecute pe banca celor de la Al Hilal. La nivel individual, Razvan Lucescu a fost desemnat cel mai bun antrenor roman din anul 2018 si cel mai bun tehnician din Grecia in sezonul 2018/19.

Buna seara Razvan!😀 Ce faci?

Buna seara, buna seara! Sunt bine, tu ce faci?🙂

Bine si eu Razvan! Iti multumesc inca o data pentru ca ai acceptat invitatia noastra in proiectul „Ora Exacta In Fotbal x The Rada Way”! Ti-am povestit ce ne propunem cu aceste live-uri, iar din momentul in care te-am anuntat au venit foarte multe intrebari si am selectat cateva dintre ele. O sa te punem si in dificultate putin, asa ca sa fii pregatit! M-ai pus si tu destul in dificultate!😅

Inainte de a ma pune tu in dificultate, pot sa spun ca sunt foarte surprins sa te vad in postura asta.🙂 Cand am vorbit acum cateva zile si imi povesteai nu-mi imaginam, dar acum ca te vad de partea cealalta in zona presei pana la urma chiar ma bucur pentru ca e ceva foarte interesant!

Sa spunem ca oarecum sunt de partea presei, dar pana la urma ce ne dorim cu aceste live-uri este sa vorbim cumva si de lucruri pe care cu siguranta multi dintre copii sau adulti vor sa le auda. Pentru cei care ne urmaresc acum, pentru ca tu probabil stii, sa stiti ca Razvan e dupa tatal sau la interviu. Am avut onoarea acum 5 ani sa ii iau un interviu la Bucuresti tatalui tau, nu stiu daca iti mai amintesti. Atunci faceam un filmulet pentru aniversarea lui Gica Hagi care urma sa faca 50 de ani, dar dupa eu am plecat la Bari. Interviul oricum a ramas si o sa-l public, pentru ca practic Nea Mircea a fost primul om cu care am vorbit ca si om de presa sa spunem asa.🙂 Oricum, mie imi place foarte mult si sunt lucruri pe care le promovez si pe retelele de socializare, asa ca iti multumesc inca o data ca ai fost disponibil! Razvan, povesteste-mi un pic cum a fost perioada asta pentru tine. Stiu ca esti departe de casa, departe de familie… Cum e acolo? Mai poti sa stai atat de mult timp fara familie?

Depine cum interpretam familia. Pentru mine familia inseamna acum sotia mea si ea este cu mine aici. Copiii sunt cu familiile lor, cu copiii lor…🙂

Trebuie sa imi spui acum ce ma asteapta exact si pe mine, pentru ca si eu am acum copii de varsta pe care o aveau ai tai cand erai tu antrenor la Rapid.🙂

Ce ar putea sa te astepte? Pe unul sa-l cunosti asa relativ de pe whatsapp cu ajutorul pozelor si filmuletelor si hai sa zicem si cateva intalniri. Pe alta sa o fi vazut de vreo 4-5 ori maxim in decurs de un an si 4 luni, iar pe alta sa nu o stii deloc. De cand s-a nascut n-am apucat sa o vad, decat prin whatsapp.

Pe mine multi ma intreaba de ce nu ma fac antrenor, iar eu spun intr-un fel ca mi-a ajuns si ca vreau sa fac alte activitati ca sa pot sa stau acasa langa familie si langa fetele mele. Acum, te intreb pe tine, cum e sa fii plecat? Ai ceva ani buni de cand esti plecat din tara.

Nu e un lucru usor. Ajungi sa fii undeva in aer si practic sa nu mai simti ca apartii unui loc sau unei tari. Pe de alta parte, am avut si sansa sa cunosc o alta lume, sa-mi fac alti prieteni, sa trec prin experiente pe care nu le-as fi avut niciodata in Romania. E si greu, e si fascinant, e si extraordinar in momentul in care exista si succes, iar la mine acum in ultimii ani am avut si incununarea asta cu castigarea trofeelor si a anumitor competitii.

Razvan Lucescu se afla in Arabia Saudita si este in prezent antrenorul lui Al Hilal, echipa cu care a castigat in 2019 Liga Campionilor Asiei
Razvan, stii cum e, ti-ai atins obiectivele tale sa zicem asa, acum gata, te intorci acasa.🙂

Nu, nu ma intelege gresit, nu regret! Iti povesteam doar prin ce am trecut si cu siguranta as alege sa am acelasi drum. De foarte multe ori am avut discutii cu sotia mea si chiar cu cei din staff-ul meu si spuneam ca eu nu m-as intoarce inapoi in tara si ca nu simt nevoia sa fiu din nou de 20-30 de ani. Sunt foarte bine acum si sunt foarte multumit chiar daca nu mai am foarte mult inainte din partea asta frumoasa cand inca ma simt tanar.🙂

De ce Razvan? Cum spuneai si tu, de acum ar trebui sa vina partea frumoasa.😀

Da, dar va fi o parte frumoasa in care esti mai intelept si vezi lucrurile diferit, insa va fi o perioada scurta. Nu cred ca ma voi simti la 60 de ani atat de tanar cum ma simt acum.

Pai eu vad ca te tii bine si din punctul meu de vedere esti neschimbat. Eu te stiu pe tine si stiu ca esti foarte atent sa ai un stil de viata sanatos, deci ma gandesc ca din punctul asta de vedere nu o sa ai probleme.

Pai nu stiu, stiu eu cum e viata si cum apar si ies la suprafata problemele trecutului? Cand aveam 15-18 ani ma gandeam la cei care erau atunci la 40-45 de ani si spuneam cat de batrani sunt. La cei de la 50 de ani in sus nici nu mai zic, ma gandeam ca sunt aproape de sfarsitul vietii.😅 Uite ca acum am ajuns si eu la 51 de ani si inca ma consider nu foarte tanar, dar ceva pe acolo.

Tu stii bine ca trebuie sa te simti bine in interior. Varsta pana la urma e doar un numar si cele mai importante sunt trairile pe care le ai pentru ca din punctul meu de vedere la asta se rezuma viata noastra. Razvan, cum sau cand te-ai gandit sa mergi pe meseria asta de antrenor? La inceput ai fost in conducere.

La 32 de ani am avut un moment delicat in cariera mea de jucator. Am avut doua accidentari cu doua operatii, nu grave, dar au fost la interval foarte scurt, aproximativ la o luna si jumatate. O accidentare a fost la genunchi si cealalta la cot si ma repet, nu au fost foarte grave. Atunci mi-am pus prima data problema aceasta, adica ce voi face pe mai departe. Ma intrebam cat voi mai juca fotbal, daca mai pot obtine ceva de la fotbal care sa-mi aduca satisfactii in cariera de jucator si daca nu cumva ar fi mai intelept sa-mi pregatesc viitorul. Tu stii foarte bine ca daca esti fotbalist ai un anumit tip de viata, te bucuri de foarte multe relatii, de foarte multa lume care iti este alaturi, ai o popularitate si iti poti permite multe. La un moment dat se termina cu jucatul si iti dai seama ca intri intr-o cu totul si cu totul alta viata, iar cei care nu au fost pregatiti au suferit foarte mult. Atunci eram in situatia de a spune da celor de la Astra si sa continui ca jucator dupa acea accidentare sau sa preiau aceasta functie de manager la Rapid. Am ales sa ma opresc si sa incep sa vad cum e in conducere, nu eram convins ca imi va placea si nu stiam ce sa aleg intre a ramane la birou in cadrul unei echipe sau a fi antrenor si a lucra in fiecare zi, dar cu acest risc de a nu stii dupa 3 saptamani ce ti se intampla. Am inceput cu aceasta experienta de manager, am fost chiar foarte dedicat, dar dupa un an mi-am dat seama ca nu-mi place. Ma atragea mult mai mult ideea de a fi acolo pe teren in fiecare zi. Pana la urma am renuntat si asa m-am apucat de antrenorat. Anul acela fost foarte important pentru mine pentru ca m-a ajutat enorm in cariera mea de antrenor.

Apropo de asta, voiam sa spun ca multi se tem dupa terminarea carierei de sportiv si nu stiu ce ar fi mai bine pentru ei. De cele mai multe ori e bine sa faci anumite lucruri ca sa iti dai seama de fapt ce vrei sau unde e locul tau. Pana la urma sa experimentezi chiar si o meserie total diferita de cea de antrenor te ajuta foarte mult sa te dezvolti si sa intelegi mai bine ce vrei pentru viitorul tau.

Cred ca in viata cel mai important lucru este sa intelegi cu adevarat ce te atrage, ce te motiveaza si care este pasiunea ta. Daca poti sa-ti legi activitatea profesionala de aceasta pasiune cu siguranta esti un om fericit!

Bun Razvan, ma intreba cineva inainte de emisiune un lucru legat de decizia unui antrenor atunci cand merge la un jucator si ii spune ca nu mai are nevoie de el. Eu stiu ca un antrenor gandeste in primul rand pentru grup si pentru ce are el nevoie in viitor, insa cat de mult se poate gandi si la acel jucator cand se ia o astfel de decizie?

Situatia e mult mai complexa cel putin din punctul meu de vedere, pentru ca eu am un anumit fel de a lucra cu jucatorii si tu stii foarte bine ca pentru mine lucrul cel mai important este sa reusesc sa fac un grup unit in cadrul caruia fiecare jucator sa stie ca este responsabil si sa stie ca ceea ce face afecteaza sau influenteaza munca tuturor ceilalti, fie ca vorbim de joc, fie ca vorbim de antrenament. De aceea pot spune ca imi este destul de usor sa iau decizii, pentru ca daca cineva nu intelege acest lucru va trebui sa plece. Sigur ca e nevoie tot timpul de o discutie corecta dupa care sa ne putem desprinde. Pe de alta parte, am avut sansa sa nu fie nevoie sa fac de foarte multe ori acest lucru. Am mai avut si o alta experienta un pic mai diferita in cei 3 ani petrecuti la Xanthi pentru ca acolo politica clubului era sa faca contracte doar pe un an. Noi discutam si analizam absolut tot lotul de jucatori, ne gandeam ce au reprezentat ei pentru noi, daca avem in continuare nevoie de ei sau daca vrem sa schimbam ceva. Atunci directorul sportiv care incheia toate contractele si era responsabil pentru chestiile astea era cel care comunica mai departe deciziile luate de club. Este adevarat ca de fiecare data cand a fost o despartire de catre un jucator chiar si in aceste conditii am avut o discutie personala si sincera cu acel jucator in care am incercat sa-i explic decizia finala luata de club. Deci, ca sa-ti spun sincer, in fotbal e la fel ca in viata, e greu sa-i spui cuiva ca trebuie sa plece.

Pana la urma un profesionist cred ca asa trebuie sa se comporte, adica sa aiba o discutie in primul rand cu acel jucator. Tu stii bine ca de cele mai multe ori nu se intampla asta, iar la un moment dat jucatorul pleaca dezamagit si nu neaparat doar din vina acestei decizii ca nu mai face parte din acel lot, ci si din cauza lipsei discutiei tête-à-tête cu antrenorul.

N-ai ce sa faci, e parte din viata noastra. N-ai cum sa eviti si asta este. Si antrenorii si jucatorii sunt tot timpul in aceasta situatie de a fi pregatiti cu valiza la usa cumva, nestiind ce iti poate oferi viitorul. Cred ca cel mai important in meseria de antrenor este sa existe o relatie corecta cu jucatorul. Trebuie sa existe si o relatie de respect plecata in primul rand de la antrenor catre jucator si dupa aceea sigur de la jucator catre antrenor. Daca exista aceste doua elemente lucrurile merg bine si atunci te poti intelege mult mai usor chiar si in momentele de dificultate precum o despartire.

Normal asa ar trebui sa fie, o relatie corecta si o comunicare corecta, dar tu stii bine ca in meseria de antrenor intervine patronul, presedintele sau impresarul. Toate aceste 3 elemente din angrenajul asta din care face parte si jucatorul fac sa fie greu sa spui ca ai luat o anumita decizie. Din punctul meu de vedere este foarte greu sa-i multumesti pe toti sau sa iesi bine dintr-o situatie de genul asta.

Intr-adevar nu poti sa ii multumesti pe toti si sunt foarte multe alte elemente care nu tin de antrenor. Ma repet, daca exista o relatie foarte corecta cu fiecare jucator atunci indiferent de ce probleme exterioare sunt lucrurile vor fi intelese. Eu am trait foarte multe experiente de acest gen cu presedinti si patroni, dar repet, deasupra tuturor a ramas aceasta situatie clara, adica un raport corect cu jucatorul.

Asa e cel mai bine si pana la urma si jucatorul si antrenorul raman cumva intr-o relatie buna. Tu stii bine ca in aceasta meserie te mai poti intalni. Si mie asta mi s-a parut lucrul cel mai corect pentru ca am trecut si eu prin asta atunci cand am plecat la FC National. Stiu de discutia pe care am avut-o in Antalya, a fost dureroasa, dar pana la urma m-am impacat cu ideea ca trebuie sa merg acolo sa joc. Dupa m-am intors si au urmat acei ani frumosi de la Rapid.

Daca in cantonamentul din Antalya m-ai urat, dupa aceea m-ai iubit.😅

Razvan, apropo de asta, de unde stiai tu ca te-am urat? La un moment dat m-ai luat tu in avion si mi-ai spus „Bai oltene, da’ mai zici tu ceva de mine asa?”. De unde iti veneau tie informatiile?🙂 Si ca sa completez, te-am urat frumos ca sa spunem asa, pentru ca pana la urma tu m-ai vazut cum eram ca si jucator si imi era greu sa accept la acel moment lucrul asta.

Pai Ionut, e foarte simplu, nu trebuie sa-mi zica cineva ceva, e exact cum m-ai intrebat mai devreme legat de discutia dintre antrenor si jucator cand acesta trebuie sa plece. E un lucru natural si e normal pentru ca un jucator nu se poate simti bine cand afla ca va trebui sa se desprinda de un anumit grup. Simte ca ceva n-a facut bine sau simte ca n-a fost apreciat destul, dar pana la urma toate aceste lucruri sunt bune intr-o oarecare masura.

Pe moment doare, dar cel putin in cazul meu a fost bine pentru ca m-a ajutat chiar si mental. Poate ca de multe ori unii jucatori au nevoie de un soc ca sa se trezeasca la realitate si sa-si dea seama ca poate au gresit sau poate ca trebuiau sa fie mai atenti si sa isi imbunatateasca anumite lucruri in jocul lor. Pana la urma nu trebuie sa vada doar o dezamagire in toate lucrurile astea, ci trebuie sa vada si partea buna.

Sigur, asa e, iar in cazul tau a fost o situatie in care tu te-ai dus acolo ca sa joci si sa ai meciuri in picioare. Cred ca a fost mai important lucrul asta pentru tine in loc sa stai pe banca. Asta a fost corect din partea mea ca ti-am spus cum vad eu lucrurile, ca e mai bine pentru tine sa mergi acolo si sa joci decat sa stai pe banca si ca din vara e posibil sa se intoarca lucrurile. Cam asa a si fost pana la urma, a fost ok pentru toata lumea.

Ionut Rada alaturi de Razvan Lucescu pe vremea cand erau la Rapid
Razvan, ne intreaba cineva acum pe live daca in Arabia aveti psiholog la echipa?

Nu, nu avem!

De ce?

Aici absolut toata lumea traieste emotional, asta e viata aici. Asta face ca toti sa vorbeasca, conducatori, antrenori, chiar jucatori, sunt multe discutii pe care ei le au intre ei cand se strang. Eu cred ca aici in Arabia Saudita principala mea sarcina este sa vorbesc cu jucatorii chiar atunci cand ma duc la antrenament. Daca nu am 3-4 discutii la sfarsitul antrenamentului inseamna ca ceva nu a fost in regula. Comunicarea face mult in cadrul unui grup pentru ca linisteste un jucator, il echilibreaza si il pune din nou sa vada putin lucrurile de deasupra. Tu stii foarte bine ca un jucator este intotdeauna pentru interesul lui. Antrenorul care reuseste sa faca jucatorul sa inteleaga ca grupul este inainte de orice, chiar daca la un moment dat acel jucator este nemultumit, dar totusi stie sa se sacrifice pentru acel grup, are toate sansele sa fie un antrenor castigator impreuna cu echipa pe care o antreneaza. De asta spun ca nu e nevoie de psiholog, eu cu asistentii mei spre exemplu ne organizam si stabilim cine cu cine vorbeste, in functie de moment si in functie de situatie, dar momentele cele mai delicate sunt preluate intotdeauna de antrenorul principal.

Asta zic Razvan, antrenorul trebuie sa aiba o pedagogie foarte buna si chiar si cateva elemente de psihologie. Tu ai simtit nevoia vreodata sa mergi la un psiholog sa te ajute?

Eu chiar am fost la psiholog si cred ca e foarte important pentru noi in afara profesiei pe care o avem. Ma refer la viata noastra de familie, la relatia in casnicie, la gestionarea relatiilor de criza si de presiune si asa mai departe. Pe mine m-a ajutat foarte mult!

Asta e un lucru foarte frumos pentru ca multi inteleg ca sa mergi la un psiholog inseamna „sa mergi la nebuni” si sa te trateze.

Acum mai nou ii se mai spune si dezvoltare personala, ca sa nu se simta cineva ciudat si ca sa nu mai existe discutii. Eu ii spun oricum, fie psiholog, fie dezvoltare personala, dar am avut nevoie, mi-a facut extraordinar de mult bine si crede-ma ca daca as fi in tara m-as duce imediat inapoi.

Super, foarte tare! Razvan, haide sa ne imaginam acum ca esti la un curs de antrenori. Vii sa predai o tema importanta din punctul meu de vedere, iar aceea ar fi gestionarea relatiei dintre patron si antrenor. Tu i-ai avut ca patroni de-a lungul carierei pe George Copos, pe Ivan Savvidis la Paok, deci ai ceva experienta in spate. Tu acum ar trebui sa tii acest curs pentru acei antrenori tineri si plini de energie.

Eu nu pot tine un curs pentru ca eu nu pot sa invat pe nimeni. Sunt atat de multe situatii atat de complexe si atat de diferite fata de ceea ce am trait eu, dar pot sa vorbesc despre experientele mele. Inca o data ma intorc si daca ar fi sa dau un sfat cuiva ar fi acela de a fi sincer si corect.

Pai se poate intampla acest lucru?

Cu asta castigi pe absolut toata lumea! Cum adica daca se poate? Trebuie!

Da, insa tu stii bine la ce ma refer, vine un patron la tine si iti zice „Bai Razvan, schimba la pauza!”. Cum poti sa il refuzi? Ok, ajungi intr-un punct cand spui ca faci ce vrei, dar dupa se poate ajunge la niste consecinte.

Iti asumi aceasta raspundere! Nu trebuie sa o faci din incapatanare. S-ar putea ca uneori un presedinte sau un om care este in dreapta ta sa aiba o idee foarte buna. Tu trebuie sa o preiei, sa o prelucrezi foarte rapid si sa iti dai seama de anumite lucruri. Nu trebuie sa spui ca ai mereu pe dreptate si ca mergi numai pe o idee. Trebuie sa fii foarte flexibil, dar din punctul celalalt de vedere despre care vorbeai si tu, as putea spune ca un antrenor nu trebuie sa il lase pe patron sa intre peste el. Intr-adevar trebuie sa vorbeasca, trebuie sa il asculte, trebuie sa-si argumenteze toate ideile, iar dupa aceea cand are de luat o decizie sa o ia pe cea mai obiectiva. Apoi, atata timp cat un patron te vede, el te simte. Eu l-am avut si pe domnul Copos la Rapid, l-am avut si pe domnul Ioan Neculaie la Brasov, si sa stii ca domnul Neculaie nu era genul care sa schimbe antrenorii, adica schimba cate un antrenor pe an. Am stat cu dansul si am plecat eu de fiecare data. Domnul Copos, in afara de tatal meu, m-a tinut doar pe mine 3 ani si dupa inca un an fara sa ma dea afara, adica m-a scos la un moment dat din planurile sale, dar dupa 12 ore a revenit. Am avut si la Xanthi un patron foarte complicat. Imi aduc aminte ca atunci cand am ajuns acolo la 3-4 zile dupa ce semnasem contractul, am oprit sa pun benzina, iar atunci m-a intrebat cel de acolo de la benzinarie daca eu eram noul antrenor de la Xanthi. I-am zis ca da, iar atunci mi-a spus „Vai de capul tau, pregateste-te ca in trei saptamani pleci!”.😂 Culmea e ca aveam intalnire cu patronul atunci si la intalnire i-am spus razand ceea ce mi-a spus domnul de acolo de la benzinarie. El a stat asa pe ganduri si pana la urma mi-a spus „Eh, lasa, lasa, ca o sa vezi tu ca nu-i chiar asa”. Ionut, i-am spus cand am plecat de la Xanthi ca pentru mine a fost ca un al doilea tata si avem o relatie fantastica. Dupa aceea m-am dus la Salonic unde intr-adevar am avut multe momente tensionate, multe momente de dificultate si am fost tinut sub o presiune totala, dar am ramas acolo si am avut succes, iar patronul a stiut sa ma si sprijine in momentele cele mai complicate. De asta spun ca tot timpul antrenorul trebuie sa fie corect cu munca lui, sa arate ca are pasiune in tot ceea ce face, sa stie sa-si argumenteze ideile, sa stie sa fie flexibil pentru ca uneori poti sa iti dai seama ca ceva nu e corect la modul tau de gandire, dar nu trebuie sa lase niciodata capul jos si nu trebuie sa faca ceea ce ii cere patronul daca este vorba de orgoliu. Acum la noi sa stii ca e o situatie si mai grea pentru ca patronii nostri isi permit foarte mult si cei mai multi dintre ei se baga mult prea mult pe la echipa.

Asta cred ca vine si de la antrenori. Eu sunt sigur ca de dragul de a antrena o echipa si de dragul de a nu pierde acel lucru, cumva faci niste compromisuri. Din momentul acela din punctul meu de vedere s-a terminat, pentru ca nu mai este vorba doar de relatia antrenor-patron, ci este vorba si de relatia antrenor-jucator. Asa cum ai spus, patronul te simte, dar te simte si jucatorul in deciziile tale si in atitudinea ta, iar atunci nu mai ai cum sa mai controlezi grupul si sa ii ceri anumite lucruri unui jucator cand tu de fapt stii ca ai facut un compromis. Tocmai de asta spun ca ori ai o relatie echilibrata cu toata lumea si incerci cumva sa gasesti calea buna pentru toti, ori daca nu e greu cu grupul sa te mai tina, pentru ca nu mai ai respect in fata lor.

Asa e, in momentul in care faci un compromis grupul intelege imediat. Ei accepta ca tu ca antrenor sa faci o greseala, dar nu accepta alte lucruri care din pacate nu depind numai de antrenor.

Razvan, tu te vezi patron?🙂

Nu, sincer chiar nu.🙂

Te intrebam pentru ca stiu ca esti membru in programul suporterilor de la Dinamo si toata lumea venea cu speculatii ca poate dupa ce termini cariera de antrenor vei investi la Dinamo impreuna cu familia Lucescu.

Ca sa fii patron trebuie sa ai multi bani si trebuie sa ii produci de undeva. Eu sunt salariat in primul rand. In al doilea rand, intr-adevar am platit acel abonament si sa fiu sincer as fi participat si cu mai mult din doua motive pe care le-am mai explicat, dar vreau sa ti le spun si tie acum. Unul ar fi faptul ca Dinamo pentru mine reprezinta copilaria si adolescenta mea si este partea de viata legata de tatal meu. Am trait pentru el, am suferit pentru el, am fost atasat de Dinamo trup si suflet pentru tatal meu. Dupa aceea am plecat pe un alt drum, el a si plecat din tara iar eu am avut contractul meu de profesionist la Sportul si la National. In aceeasi ordine de idei, Rapid inseamna pentru mine partea de viata adevarata, partea in care m-am maturizat si partea in care as putea spune ca intr-un fel m-am desprins de tatal meu pentru ca am plecat pe un drum al meu.

In prezent, familia Lucescu se afla in programul suporterilor dinamovisti DDB
Au aparut foarte multe discutii pe acest subiect cum ca Nea Mircea te ajuta, dar eu care am fost acolo in perioada frumoasa de la Rapid si pot sa confirm ca in relatia cu vestiarul tu transmiteai tot practic. Chiar daca Nea Mircea iti punea 10 caiete in fata si trebuia sa faci la fel, pana la urma cel mai important este cum si ce transmiti acolo pe teren.

Ionut, hai ca iti spun eu cum a fost, ca sa intelegi exact. De la tatal meu pot sa spun ca am preluat filozofia muncii pentru ca l-am vazut si eram mereu langa el. Nu stiu daca el mi-a transmis constient chestia asta, dar eu il vedeam zi de zi cum se pregateste pentru un antrenament, cum isi pregateste meciurile, cum isi pregateste ideea de grup, cum o relationeaza cu presedintii, cu presa. Da, am avut sansa asta sa fiu baiatul lui si sa preiau toate aceste lucruri de la el si sa inteleg foarte multe. Tot asa, constient sau inconstient, mi-a transmis din filozofia lui despre joc si despre organizarea lui. Toate au fost pana aici, iar dupa a inceput sa fie o situatie total diferita. Au fost chiar momente in care stiam ca mai am 100 de dolari si peste doua zile urma sa nu mai ii am, dar stiam ca in orice situatie pot sa apelez la el si ma poate ajuta. Asta m-a ajutat si am invatat ca niciodata nu trebuie sa accept un compromis pentru ca poate foarte multi antrenori au fost obligati sa faca ceea ce patronii au vrut fiindu-le frica sa nu fie dati afara si dupa sa ramana fara nicio posibilitate de a trai si de a-si ingriji familia. Eu n-am avut probleme cu chestia asta. Eu mi-am permis ca de la Rapid dupa ce castigaseram cupa si jucasem sfert de finala in Cupa UEFA sa ma duc la Brasov la locul 11 in Divizia B. Mi-am permis sa stau la Xanthi pe bani foarte putini, adica nu-mi ajungeau nici sa traiesc la Xanthi, nici sa tin o casa la Bucuresti, dar am avut aceasta liniste si am putut sa-mi construiesc acest nume in Grecia si dupa aceea sa ajung la Paok. Am putut sa iau deciziile pe care eu le-am considerat cele corecte, am putut sa ma confrunt cu patronul argumentandu-i felul cum vad eu lucrurile si sa iau eu o decizie asumandu-mi responsabilitatea chiar daca el mi-a cerut altceva, iar aici nu vorbesc numai de Xanthi, ci de toate echipele pe la care am fost. La Salonic am trait si am trecut prin niste momente foarte tari, iti pot spune spre exemplu despre o sedinta pe care am avut-o dupa un meci pierdut cu BATE Borisov acasa in conditiile in care prioritatea noastra era campionatul. Patronul ne-a adunat pe toti dupa meci, adica jucatori, antrenori, vice-presedinte, staff medical, directoarea financiara, directorul sportiv si asa mai departe, si ne-a atacat si chiar pe mine m-a atacat de o maniera incredibila. Mi-a cerut de fata cu toti acei jucatori sa bag pe cutare, cutare si cutare, atacand jucatori de baza din primul 11. Toate astea s-au intamplat joi, iar luni urma un meci in deplasare. Niciunul dintre jucatorii pe care el mi i-a sugerat nu au fost pe teren la acel meci pentru ca asa vedeam eu lucrurile.

Si ce concluzie tragi tu dintr-o discutie de genul asta cand practic iti taie demnitatea si tie si jucatorilor?

Noi am creat un grup foarte puternic. Toti au inteles ca avem un patron emotional, dar care nu mi-a reprosat niciodata ca nu am bagat acei jucatori in primul 11. Dupa toata intamplarea asta mi-a si spus „Eu nu as putea sa-ti reprosez ca tu nu ai bagat jucatorii respectivi in teren, pentru ca daca ti-as reprosa si tu ai face asta si nu ai castiga, eu n-as mai avea dupa cum sa te critic sau sa te cert”. Era intr-adevar o presiune pe care o punea si pe mine si pe jucatori. Iti dai seama ca in momentul ala eu trebuia sa imi asum o responsabilitate foarte mare. Trebuia sa dau totul si trebuia sa umblu la absolut toate elementele pentru a reusi sa motivez jucatorii sa intre pe teren si sa castigam.

Ai avut niste rezultate incredibile acolo Razvan si mai ales la o echipa la care presiunea e foarte mare. Sa reusesti sa faci toate performantele astea la Paok unde ai presiunea suporterilor, ai presiunea patronului si asa mai departe, e ceva incredibil si cred ca o astfel de experienta te caleste cred ca pentru toata cariera.

Da, au fost doi ani senzationali si foarte frumosi!

Razvan, te-ai simtit vreodata atacat pentru ca esti roman?

Nu Ionut, dar eu am fost obisnuit de mic sa aud toate lucrurile acestea, spre exemplu ca nimic din tot ceea ce faceam nu era pe meritul meu, ba ca scoala am facut-o pe pile pentru ca sunt baiatul lui Lucescu, ba ca aveam iubita doar ca ea avea interes asupra mea pentru ca sunt baiatul lui Lucescu, ba ca prietenii imi erau prieteni pentru ca sunt baiatul lui Lucescu. De fotbal nu-ti mai zic, pana si acum 2-3 ani ma suna tatal meu si imi spunea fel si fel de lucruri, deci nu mai are rost sa lungesc subiectul asta. Oricum, vreau sa spun ca toate lucrurile astea m-au calit pentru ca intr-adevar au fost frustrari foarte mari la acel moment. In Grecia am simtit o apreciere si un respect deosebit si as putea spune ca noi ca romani nu o sa fim niciodata in stare sa-l acordam oamenilor care reusesc ceva in domeniul lor, care castiga ceva sau care construiesc ceva. Aici in Arabia Saudita este la fel, de aceea spun ca conteaza extrem de mult conjunctura pe care o ai si cum te percep oamenii. De asta zic ca sa fii corect si sa ai o relatie directa si sincera ajuta foarte mult pentru ca acest lucru incet, incet se transmite intai la jucatori, dupa aceea la cei din jurul echipei, dupa aceea la conducere si dupa mai departe la public si la presa. Uite, iti spun sincer ca niciodata nu am auzit un lucru rau despre mine din cauza faptului ca sunt roman.

Mircea Lucescu si Razvan Lucescu
Pana la urma cred ca este important si felul cum te impui tu acolo. Trebuie sa ai grija la educatie si la respect pe care de altfel trebuie sa il ai cu toata lumea.

Pai daca ajungi sa bagi mana in buzunarul unuia sau sa il pacalesti, dupa e normal sa te considere un hot. Daca te duci si te porti corect si dai absolut tot acolo unde esti, toata lumea te apreciaza si te respecta, indiferent ca esti roman, francez, italian si asa mai departe.

Razvan, ce inseamna sa fii un fotbalist adevarat in ziua de astazi? Sunt foarte multi tineri care au sansa sa faca pasul la o echipa importanta din Liga 1, dar la ce trebuie sa se gandeasca si ce ar trebui sa faca ei in momentul in care imaginea lor creste?

Sa stie ca singurul lucru care conteaza pentru ei este munca lor, este fotbalul. Nimic altceva nu ar trebui sa fie pe primul plan, nici o masina, nici vestimentatia, nici o domnisoara draguta, nici iesitul la restaurant, pentru ca nimic din toate astea nu il vor face fotbalist. Singurul lucru care il ajuta cu adevarat sa aiba o viata linistita e meseria, e fotbalul, iar asta inseamna devotament total!

Uite acum te roaga cineva sa ne spui o parere despre sfertul uefantastic dintre Rapid si Steaua.🙂 Ce ai schimba Razvan la acele meciuri?

N-as schimba nimic daca te referi doar la partea tehnica. Tu cred ca stii foarte bine si iti aduci aminte ca a fost o dubla foarte echilibrata. Steaua a avut o prima repriza foarte buna in Giulesti in care a marcat. In a doua repriza am marcat noi si am avut ocazii mari sa inchidem meciul la 2-1. In al doilea meci in retur a fost un meci in care sigur ca Steaua a incercat sa apere acel 0-0, dar cele mai mari ocazii tot noi le-am avut, prin Pele si prin Buga in prima repriza si prin prietenul nostru Emil Dica in minutul 85. A fost un meci in care pana la urma asta a fost soarta, puteam foarte bine sa ne calificam noi, insa oricum ramane o amintire frumoasa.

Ce ar trebui sa invatam noi dintr-un astfel de esec ca si rezultat pana la urma? Cu ce ramai dupa o astfel de dubla care te scoate din competitie?

Cu faptul ca maine e un alt meci si ca trebuie sa fii pregatit pentru el. Restul e istorie. Niciodata in fotbal si cred ca si in viata nu poti sa te lasi afectat de o intamplare negativa. Daca te-ai lasat afectat, esti terminat. Nu de mult am citit undeva si imi place sa repet chestia asta: cei mai de succes oameni din lumea asta indiferent de domeniul in care activeaza au trecut la inceput numai prin situatii foarte dificile, prin frustrari imense, au dat faliment, au pierdut tot, dar niciodata nu au abandonat si tot timpul au luat-o de la capat. Omul de mare succes a trecut intai prin niste infrangeri pe care nu le-a considerat tocmai infrangeri, ci le-a considerat o invatatura. Asa a fost si la noi, si iti spun ca mult mai delicata este munca unui antrenor. Antrenorii trec prin mari frustrari de-a lungul carierei, dar trebuie sa stie sa treaca tot timpul peste ele. Daca n-au trecut peste ele, n-au nicio sansa sa aiba o cariera de antrenorat!

Asta ne spunea si noua Davide Nicola, antrenorul pe care l-am avut la Bari: „Baieti, astazi este un meci pe care intr-adevar cu totii ne dorim sa-l castigam, insa cea mai importanta victorie atat in fotbal cat si in viata este atunci cand te ridici dupa un rezultat negativ! O victorie inseamna 3 puncte si va bucurati pe moment, insa ceea ce va ajuta cu adevarat sa progresati si sa va dezvoltati ca oameni vine dupa un esec!”. Mie chiar asa mi s-a parut si pot spune ca intr-adevar te simti bine cand iesi dintr-o situatie grea.

Ca sa fiu sincer ma simt mult mai bine sa ridic un trofeu decat sa ies dintr-o situatie grea, dar aceste situatii grele te pot duce pana la urma acolo.🙂

Razvan, ma intreba Mihai Minca ceva inainte de emisiune, te si saluta pe aceasta cale. Te saluta si Kape, te saluta si Zeno Bundea, sunt toti aici si se uita la noi.🙂

Ii pup pe toti, ma bucur ca sunt si ei aici cu noi!😀 Auzi, dar sunt cu tine si la 9 dimineata acolo la antrenament?

Nu prea.😅 Nevasta lui Kapetanos e acolo live si face antrenament dimineata. Cred ca stii ca acum Kape e antrenor.

Pune-i pe toti sa fie cu tine! Sa nu-i prind cu burti!😅

Fii atent Razvan, ai vrut sa-l bagi pe Minca fundas central la meciul cu Hamburg sa ii faca marcaj lui Van Buyten?

De unde a mai scos-o si pe asta? Poate atunci in euforia calificarii glumeam, dar nimic mai mult.😂

Razvan Lucescu dupa ce Rapid a eliminat-o pe Hamburg din Cupa UEFA
Razvan, inca o data vreau sa iti multumesc mult pentru seara asta frumoasa si pentru deschiderea ta! Vezi ca o sa te mai sunam pentru acest proiect pentru ca poti veni cu multe sfaturi si exemple pentru a ajuta copiii si adultii in aceasta dezvoltare personala! Sunt lucruri pe care le aud de la campioni care au trecut asa cum ai spus si tu prin lucruri poate mult mai grele, insa la un moment dat ceea ce conteaza este ca ridici trofee, iar asta s-a intamplat pentru ca nu ai renuntat. Razvan, te felicit inca o data pentru tot ce ai realizat si iti multumesc, pot sa spun ca a fost o onoare sa te am antrenor! Intr-adevar am avut si momente mai putin bune pentru ca nu mi-au placut situatiile de atunci, insa mi-au prins bine si pentru asta vreau sa iti multumesc pentru ca ai ajutat la cresterea mea in primul rand ca om!

O sa iti mai aduc aminte data viitoare de Salonic cand am jucat un amical cu Aris Salonic si am castigat. De acolo am urcat in grupele Europa League si am avut succesul ala, cand voiai sa bati lovitura de la 50 de metri.🙂 Va pup pe toti, multumesc frumos pentru invitatie, mi-a facut placere!

Te salut Razvan, salutari acasa la familie si numai bine! Te pup, multa sanatate!

URMARESTE SI ALTE ARTICOLE
URMARESTE-NE PE INSTAGRAM
URMARESTE-NE PE YOUTUBE
URMARESTE PAGINA DE INSTAGRAM A LUI IONUT RADA
URMARESTE PAGINA DE FACEBOOK A LUI IONUT RADA
URMARESTE CANALUL DE YOUTUBE A LUI IONUT RADA