Proiectul „The Rada Way X Ora Exacta In Fotbal” isi continua emisiunile, iar in prima zi dupa ce Romania a iesit de sub starea de urgenta, Cristi Dulca a fost invitatul special a lui Ionut Rada pentru o emisiune inedita live pe Instagram. Desi nu au fost niciodata colegi, cei doi au o prietenie speciala avand in vedere ca ambii sunt stabiliti in Cluj-Napoca, insa discutia pe care ei au avut-o in transmisiunea directa a cuprins difertie subiecte precum cele mai frumoase amintiri ale unui component din Generatia de Aur a Romaniei, dar nu au uitat sa impartaseasca cu urmaritorii si cateva sfaturi pentru tinerii care doresc sa faca performanta in orice domeniu sportiv.
CARIERA DE JUCATOR A LUI CRISTI DULCA
Cristi Dulca a fost un jucator roman care evolua pe postul de fundas central sau fundas dreapta, fiind unul dintre componentii Generatiei de Aur a Romaniei. S-a nascut pe data de 25 Octombrie 1972 la Cluj-Napoca, iar primii pasi in fotbal i-a facut la CFR Cluj, in ciuda faptului ca visul sau era sa joace pentru marea rivala si prima echipa din oras la acea vreme, adica Universitatea Cluj. Desi s-a apucat tarziu de fotbal, Cristi a reusit sa se impuna la CFR, iar dupa 3 ani petrecuti in Gruia a incercat din nou sa semneze cu Universitatea, insa fara succes, ajungand in cele din urma la Gloria Bistrita patronata la acea vreme de Jean Padureanu. Dupa o perioada petrecuta acolo, a prins cel mai important transfer al carierei, semnand cu Rapid Bucuresti in 1995, echipa cu care a reusit sa castige campionatul si Cupa Romaniei. Dupa aproximativ 4 ani petrecuti in Giulesti, a venit prima experienta in afara Romaniei, insa aceasta s-a dovedit a fi una de doar cateva luni, in Coreea de Sud la Pohang Steelers. A revenit in Romania semnand cu Ceahlaul Piatra-Neamt in anul 2000, iar dupa cateva meciuri jucate acolo avea sa ajunga la Gaz Metan, echipa pe care ulterior a si antrenat-o. Dupa perioada de la Medias, visul sau de mic copil avea sa devina realitate si astfel in 2001 semna cu Universitatea Cluj, dar din pacate nu a apucat sa joace decat in 4 partide acolo. Ultima echipa a carierei sale a fost Budapest Honved, iar in 2003 la varsta de 30 de ani a fost nevoit sa se retraga din cauza unor probleme aparute care l-au oprit din a mai juca fotbal. De asemenea, Cristi Dulca are 6 partide jucate sub tricolor, fiind prezent la Campionatul Mondial din 1998, acolo unde Romania iesea din grupe dar era eliminata de Croatia in optimile competitiei.
CARIERA DE ANTRENOR A LUI CRISTI DULCA
La scurt timp dupa ce s-a retras prematur, Cristi Dulca si-a inceput cariera de antrenor, si asa cum este normal, primele echipe la care a stat pe banca au fost unele de nivel inferior. In anul 2009 a antrenat pentru prima data o echipa de Liga 1, si anume FC Vaslui, pe care a calificat-o in Europa League datorita a doua victorii din ultimele doua etape din acel sezon. Au mai urmat de-a lungul anilor 3 experiente la Universitatea Cluj cu care a reusit si o promovare si a mai trecut pe la Delta Tulcea, Gaz Metan, o perioada ca antrenor secund a lui Viorel Hizo la FC Vaslui, Luceafarul Oradea si Viitorul Targu-Jiu, in prezent fiind liber de contract dupa ce s-a despartit de U Cluj in toamna anului trecut dupa un start de sezon sub asteptarile conducerii dar mai ales ale fanilor. A avut si o experienta de aproape 2 ani ca selectioner al Romaniei U21, pentru care a strans 13 meciuri pe banca tehnica, reusind 7 victorii, 2 egaluri si 4 infrangeri.
Salut Cristi! Ce faci??
Salut, salut! Uite, am asteptat sa intru cu voi, cumva e asa o dubla victorie sa zic, ma refer ca de azi am iesit oarecum din pandemia asta.? Ma bucur ca m-ati invitat si chiar asteptam sa intru sa conversez cu voi si sa povestim despre amintiri pana la urma.
Exact asta spuneam si inainte, rolul acestor live-uri este, pe langa faptul ca discutam noi asa ca de la coleg la coleg sau ca de la adversar la adversar, sa vorbim despre experientele prin care noi am trecut ca sportivi, dar sa venim si cu exemple referitor la sport in primul rand. Sunt foarte multi sportivi si mai ales copii care isi doresc sa afle ce impact a avut asupra noastra sportul, asa ca te las pe tine Cristi sa ne povestesti cateva idei despre acest subiect.
Eu am vazut multe live-uri de-ale tale si lumea dar mai ales cei tineri intreaba cati bani castiga un fotbalist. Asa este, din pacate. Pe vremea noastra prioritatea era placerea de a juca fotbal, eram preocupati de a bate mingea pe maidan, de a ne gasi tot felul de preocupari. Acum s-au schimbat un pic lucrurile iar cei tineri au alte conceptii vizavi de sport in general. Incearca sa castige repede bani, nu mai exista placerea si preocuparea de a face un sport, inclusiv parintii au un rol foarte important in acest aspect.
Aici ai punctat bine Cristi pentru ca de multe ori parintele influenteaza, alteori pozitiv, dar alteori negativ.
Da, am vazut multe cazuri, chiar cand era Marco junior la Universitatea Cluj. Erau multi parinti care visau ca in acel moment copilul lor de 9-10-11-12 ani sa ajunga la un nivel foarte mare si se gandeau la bani: „Cand va fi copilul meu mare vom avea o viata mult mai buna”. Nu vedeau progresul in acel copil sau placerea lui de a juca fotbal.
Cristi, pentru ca esti antrenor, si ai avut deja experienta asta, cum ar trebui gestionata situatia asta dintre parinte, copil si antrenor? Practic tu ca si antrenor, ce ar trebui sa-i transmiti parintelui si sa-l faci cumva sa-l inteleaga?
In primul rand aici vorbim de familie, de educatia fiecarui copil in cadrul familiei lui. Multi considera cei „7 ani de acasa” ca fiind primii 7 ani din viata unui copil, insa eu consider ca acei „7 ani de acasa” sunt intre 7 si 14 ani, atunci cand copilul sau cel care vrea sa devina sportiv intelege ceea ce vrea sa faca in viata si drumul pe care trebuie sa-l aleaga. Facand o paranteza, multi parinti ii forteaza pe copii pentru a face un sport, chiar daca nu sunt talentati, iar asta mi se pare o greseala. Daca iti vezi copilul ca nu are un talent deosebit nu trebuie fortat, adica trebuie lasat sa-si aleaga drumul lui in sport sau in viata.
Gandindu-ma si la mine in primul rand pentru ca pot veni mai usor cu un astfel de exemplu, eu am vazut ca sunt etape in care un copil se dezvolta, unul poate este mai lent acum dar poate peste un an va creste, iar lucrurile astea parintii trebuie sa le stie. Noi suntem diferiti unul fata de altul si e normal ca fiecare copil sa se dezvolte in felul lui. Cristi, hai sa revenim un pic la tine, discutam asa un pic de cum ti-ai inceput tu cariera. Cand am inceput acum sa citesc despre tine mai mult, te intreb daca esti CFR-ist sau U-ist??
Sa incep asa cu inceputul. La 14 ani tatal meu m-a dus la o selectie la U Cluj, el a fost U-ist cum de altfel toata familia tineam cu U. La acea vreme era Nea Dan Anca antrenor la acea selectie si m-a bagat asa cum zicea el „in turma”. Dupa vreo 2 antrenamente i-a zis tatalui meu ca nu am nicio treaba si ca nu sunt de Universitatea. Tatal meu m-a dus dupa la CFR, al doilea club atunci in Cluj, iar acolo am inceput fotbalul, nu pot sa spun junioratul pentru ca am inceput la 14 ani si am pierdut multi ani. Daca incepi acum la 14 ani ca si Belodedici sau ca si mine… Asa am ajuns eu la CFR, am si acum un interviu de-al meu in telefon de 29 de ani de la un ziar local in care era o poza cu mine de la CFR Cluj si cu titlu mare „Visul meu este sa joc la U!”?
Wow, chiar interesant! Si dupa aceea cum a fost trecerea?
Eu mi-am dorit tot timpul sa ajung la Universitatea Cluj, insa n-am reusit sa joc decat in 4 meciuri in toata cariera mea de fotbalist. Intr-o perioada dupa ce implinisem 20 de ani mi-am dorit din nou sa ajung la ei, nu m-au primit nici atunci pentru ca spuneau ca am cerut un salariu foarte mare si facultate. Eu cerusem vreo 8.000 de dolari pe 4 ani de zile, era Nea Ando antrenor si presedinte era parca domnul Bagiu si mi-au zis la vremea respectiva „Tu cine esti ca sa ceri atatia bani?”.
Urmatorul pas a fost sa plec la Bistrita, dar pana la urma pot sa spun ca a fost sansa mea ca am mers la Nea Jean. M-a impulsionat si mi-a dat incredere chiar daca nu am jucat foarte mult, am stat doar 3 luni la Bistrita dupa care am mers in probe la Rapid. De ce zic in probe? Daca mai tineti voi minte Nea Jean era presedinte la acea vreme si la Bistrita si la Rapid si a zis sa incerce cu mine sa vada daca merge treaba. Tin minte ca la Rapid la primul antrenament Rodin Voinea mi-a dat un cot in gura si mi-a spus „Bine ai venit la Rapid!”. Bineinteles ca seara l-am sunat pe tata si mi-a zis sa raman acolo si sa lupt, iar pana la urma am ramas 4 ani si a fost bine. A fost cea mai buna perioada a mea ca si jucator si am avut cele mai frumoase momente la Rapid, am reusit sa castigam atunci o cupa si un campionat. Am avut si cei mai frumosi si cei mai buni colegi dar si cel mai bun antrenor din punctul meu de vedere.
Apropo de asta ca tot am ajuns la Mircea Lucescu, eu nu l-am avut antrenor, l-am avut doar adversar atunci in Cupa UEFA cu Rapid, as vrea sa te intreb cum vorbea cu voi si mai ales cu tine pentru ca erai tanar la inceput? El stia sa aiba asa un echilibru, erau si cei mai in varsta pe atunci, dupa care aducea si tineri cum a fost si cazul lui Vasile Maftei atunci, insa cum facea ca acel tanar sa nu-si piarda increderea cand facea pasul la prima echipa?
Vasile era la juniori, atunci venise el cu Rat, Bandi. Eu imi aduc aminte prima zi in care a venit Nea Mircea. Primul cantonament cu el la Campulung-Moldovenesc. Daca ma gandesc acum ca un antrenor cu o echipa ca a Rapidului de atunci si cu jucatori precum Sabau, Lupu, Rednic, Pancu, Iencsi, Marinescu, Bolohan, Stanciu, Lobont care era inca copil, sa mearga la Campulung-Moldovenesc, nu stiu cati ar accepta in ziua de astazi. Noi aveam si Poiana Brasov a domnului Copos si nu am mers acolo, am fost la Campulung-Moldovenesc care era un loc retras, un loc in care aveam cele mai bune conditii de a ne cunoaste si de a face antrenament in loc de munte. De acolo tin minte cum stateam si ne povestea intr-o sedinta despre perioada lui de fotbalist, iar la un moment dat ne uitam la ceas si erau doua ore si jumatate de cand incepuse sedinta. Nu puteai sa te plictisesti, adica ceea ce ne spunea erau exemple de ceea ce isi dorea el de la noi probabil, asta am simtit. Referitor la ceea ce m-ai intrebat tu de cum se comporta cu tinerii, pe mine m-a marcat sincer un episod inainte de un meci la Chindia Targoviste, in care ma incalzeam in baie. Imi placea sa merg singur acolo, sa fac stretching si sa ma mai concentrez inainte de un meci, iar la un moment dat l-am vazut pe Nea Mircea intrand in baie, ceea ce nu prea era normal asa pentru el. Atunci mi-a intins banderola de capitan si mi-a zis „Tine-o Cristi!”. Eu m-am intors si am intrebat cui sa i-o dau? Mi-a spus ca eu voi fi capitan de acum incolo, in contextul in care in vestiar alaturi de mine erau niste jucatori mari. Eu nu puteam sa am personalitatea, valoarea sau experienta lor, dar Nea Mircea a vazut la mine ca eram un luptator, eram genul de om caruia nu ii placea sa piarda si dadeam asta colegilor si echipei nu numai in timpul jocului, chiar si in vestiar in anumite lucruri. Nea Mircea a profitat probabil de lucrul asta si n-am mai pierdut 20 de meciuri de la acel moment.
Hai sa vorbim un pic si de Campionatul Mondial, cum a fost acolo, debutul tau acolo, cum era sa faci parte din Generatia de Aur. Ce jucator te-a ajutat sa te integrezi acolo, sa aiba mai multa grija de tine oarecum, sa iti dea niste sfaturi, mai ales ca atunci generatia era una fantastica.
Nu o sa incep cu ceea ce m-ai intrebat tu, dar o sa incep cu o parte neplacuta, si iti spun si de ce. In momentul in care eu si Marinescu am fost convocati pentru prima oara la Echipa Nationala, Rapid era pe primul loc iar Steaua era pe locul 2. Toate meciurile amicale se jucau in Ghencea si nu stiu cati rapidisti mergeau la meciurile amicale ale Romaniei acolo. Facand o paranteza si iti spun sincer fara sa las pe cineva la o parte sau sa menajez pe cineva, chiar toti de la Echipa Nationala n-au facut abstractie ca suntem rapidisti, iar aici ma refer la toti, jucatori, staff tehnic. In momentul in care am intrat pe Ghencea am jucat un meci amical cu Israel in care daca tu iti mai aduci aminte Stelea s-a enervat la sfarsitul meciului, Gica Hagi a iesit la celebra conferinta si a spus multe lucruri inclusiv despre mine. Spun acest lucru si nu vreau sa ma disculp pentru evolutia mea modesta, pentru ca nu am putut sa am evolutia pe care o aveam la echipa de club si la Echipa Nationala. Cauza a fost faptul ca eu intram pe Ghencea unde erau 35.000 sau 40.000 de spectatori, iar la orice atingere de balon sau orice gest ma huiduia lumea pentru ca eu eram rapidist si eram pe primul loc. Nu stiu cati ar rezista acum sa fie huiduiti de 1.000 de spectatori. Asta a fost greu pentru mine, tin minte ca i-am spus lui Nea Puiu la pauza meciului respectiv ca nu mai intru si ca pentru mine s-a terminat, simteam ca nu pot sa mai joc. Toti au venit si mi-au spus ca va fi bine, insa nu simteam eu ca sunt in largul meu.
Apropo de momentele astea dintr-un meci care se mai intampla, adica mai gresesti, te mai fluiera adversarii, dar cel mai rau este cand te fluiera ai tai. Cum trebuie sa gestioneze un fotbalist aceasta situatie? Am vorbit si in emisiunea trecuta cu Nea Vio de Dolha care la fel era huiduit de suporterii Rapidului si nu mai voia sa joace, pana cand mai in gluma mai in serios i-a dat 2-3 palme si i-a zis sa intre in poarta si aia a fost. Am avut si eu momente de genul asta, si tu ai zis ca ai trecut prin asta, asa ca ce ar trebui facut, pentru ca sa renunti nu este ok, le dai doar satisfactie.
Da, clar psihicul este foarte important din punctul meu de vedere. Un fotbalist care joaca cu 1.000 de spectatori meci de meci si nu are presiune si ajunge sa joace cu 90.000 de spectatori si clacheaza, inseamna ca nu e un fotbalist de top sau ca nu e la un nivel mare. La mine a fost putin diferit pentru ca contrasul intre echipa de club unde jucam bine, aveam 7 goluri marcate atunci ca si fundas, iar jocul meu in sine nu era un joc rau pentru ca nu am fost convocat la Echipa Nationala doar asa de umplutura, am fost convocat pe bune si era foarte greu atunci sa te integrezi in echipa aia. Ca fundasi erau Didi Prodan, Gica Popescu, Dobos, Dan Petrescu, era foarte greu sa intri in familia nationalei atunci. Pentru mine era o discrepanta prea mare care a contat la evolutia mea in echipa, iar in plus de asta mai era un aspect tehnico-tactic, adica la Rapid jucam cu 3 fundasi pe linia de fund iar Mircea Rednic era libero, eu eram pe partea dreapta si Stanciu in partea stanga si nu schimbam poztiile. Cand pleca atacantul de langa mine il predam lui Rednic, dupa care Rednic lui Stanciu si asa mai departe, asa a fost in 1997 cand a venit Nea Mircea si a implementat asta la Rapid. Cand am ajuns la Echipa Nationala Nea Puiu mi-a dat un om si mi-a spus sa ma duc dupa atacantul respectiv, era apararea in zona pe atunci.
Cristi Dulca a jucat in 6 meciuri pentru Echipa Nationala 
Cristi Dulca vs. Sellimi in meciul cu Tunisia de la Campionatul Mondial din 1998 
Cristi Dulca vs. Ariel Ortega 
De asemenea, Cristi Dulca a fost si selectioner al Romaniei U21 si a antrenat timp de 13 meciuri, din 8 Ianuarie 2015 pana in 13 Decembrie 2016 
Cristi Dulca si tricoul de debut de la Echipa Nationala
Cristi, hai sa ne spui despre momentul mondial pe care cu totii il stim, adica vopsitul in cap. Zi-mi in primul rand tu acum ca esti antrenor, ai fost si jucator, ce semnal iti da un antrenor sau cel care gestioneaza cand jucatorii se vopsesc in cap? Ajuta chestia asta sa te concentrezi pentru urmatorul meci sau pur si simplu te relaxeaza? Intr-adevar performanta era foarte mare pentru ca ati reusit din nou sa iesiti din grupe, dar genul asta de gesturi te deconcentreaza? Hai sa ne gandim ca esti antrenor si iesi din grupa de la Mondial cu echipa, ai accepta chestia asta?
Ionut daca ar fi sa ajung antrenor la un Campionat Mondial, cred ca as accepta? La nivelul la care era nationala atunci cu jucatorii respectivi, cu performanta care s-a creat la Echipa Nationala, probabil a fost un procent mic in care concentrarea n-a mai fost la fel, dar crede-ma, cu cat se apropia meciul mai tare, cu atat vedeai mai mult o concentrare maxima. Nu cred ca vopsitul in cap a facut ca Romania sa nu se califice atunci dupa acel meci cu Croatia. N-as accepta asa ceva intr-un campionat, adica sa am o echipa de club, sa am un meci sambata si baietii sa se vopseasca miercuri spre exemplu. As accepta doar daca am fi campioni, iar in ultima etapa as permite lucrul asta.
Despre relatia tata-fiu-fotbalist ce ne poti spune? Cum gestionezi tu relatia asta, pentru ca probabil stie ce jucator ai fost.
Mai sunt si unchi de fotbalist.? Sa stii ca nu a fost usor, si exact cum ai zis tu, copiii incep de la 5 ani fotbalul, asa l-am dat si eu pe Marco la fotbal. Nepotul meu Alex la fel, tot eu l-am convins sa mearga la fotbal. Nu a fost usor pentru ca sunt perioade. Spuneai tu la inceputul live-ului de perioade in care trebuie sa gestionezi periodizarea cresterii, tehnica, forta, adica sunt multe lucruri care la noi sunt asa ca un amalgam. Multi antrenori se iau dupa internet, dupa carti, nu studiaza varsta copilului ca sa vada la o anumita varsta ce trebuie facut exact legat de tehnica, tactica, fizic si asa mai departe. Revenind la subiect, imi aduc aminte ca intre 14 si 16 ani a fost cel mai greu moment a lui ca fotbalist, chiar daca eu ii dadeam sfaturi foarte bune.
Si unde crezi ca nu ajungea mesajul sau de ce nu ajungea? Avea in jurul lui niste prieteni, avea niste persoane care il influentau? Eu tot timpul am spus ca perioada aceea intre 14-18 ani este cea mai periculoasa pentru un sportiv pentru ca intervin anumite lucruri.
Nu conteaza numai prietenii, aici conteaza si familia, sfaturile, mediul in care traieste si asa mai departe. Nu toti isi pot permite anumite lucruri, nu ma refer la ceva extraordinar, ma refer la lucruri minime in aceasta relatie tata-fiu. Au fost multe momente in viata lui, iar unul dintre ele foarte important a fost la 15 ani cand nu l-a mai interesat nici scoala, nici antrenamentele, era foarte delasator, crescuse foarte mult in vara respectiva, undeva la 10 cm, iar eu atunci i-am zis atat: „Este inceputul sfarsitului pentru tine!”. Din momentul acela s-a activat ceva si a inceput sa fie ok.
Da, cateodata este nevoie si de un soc de acest gen, de o discutie de asta mai serioasa intre parinte si copil, iar aici nu vorbim neaparat de sport, ci si in general pana la urma. Cu siguranta o discutie de asta mai serioasa in care sa ii spui „ori la bal ori la spital” cumva poate il trezeste. Cristi, ma intreaba acum cineva cum l-ai lasat pe Marco sa mearga in Anglia?
Si acum ii mai spun? Legat de intrebare, cum sa-l las? I-am luat bilet de avion si…? A fost foarte greu pentru ca el n-a vrut sa plece de la Universitatea, atunci clubul era in cadere libera si deja plecasera foarte multi juniori, iar asta m-a facut sa zic ca ar trebui sa faca urmatorul pas. Am vorbit cu Lucian Marinescu care este impresarul lui si am zis sa vedem ce o sa fie pentru ca toata lumea de la U Cluj spunea cat de talentat e Marco, ce bun e si asa mai departe. Am zis ca totusi o proba in Anglia sau la o echipa din strainatate n-ar fi rea. A dat probe, a fost acceptat si a ramas in Anglia, deci asta a fost parcursul lui.
Cred ca pe el l-a ajutat foarte mult acest pas, mai ales la nivel de mentalitate. Eu am jucat si impotriva lui acum cu Sanatatea Cluj in Cupa si am auzit cuvinte de lauda, insa stii cum e, esti tanar, lumea are asteptari, trebuie si el asa usor sa se maturizeze, sa inteleaga ca nu este usor si trebuie sa muncesti, pentru ca daca nu muncesti e greu ca cineva sa zica „Poftim, joaca tu in locul meu”. Cristi, ca tot vorbeai de impresar, cum ar trebui sa fie un impresar? Uite, eu sunt parinte acum, vine la usa mea un anume impresar si imi zice sa semnam. Ce ar trebui sa stie un parinte in primul rand inainte de a fi de acord ca copilul lui sa fie reprezentant de acel om?
Eu zic ca pana la urma cel mai bun impresar este jucatorul prin evolutiile lui, randamentul lui si asa mai departe. Dar, sigur ca este nevoie si de un impresar pentru a-i deschide anumite usi, in momentul in care se face un contract este foarte important, pentru ca un parinte sigur ca are cunostinte, cum suntem si noi doi, dar este altceva sa mearga un om care se pricepe la astfel de lucruri si sa poata sa faca un contract in care sa-i stipuleze anumite clauze si sa-l ajute pana la urma.
Din punctul meu de vedere un impresar trebuie intotdeauna cumva sa gaseasca pentru jucator mediul sau echipa unde el se va putea dezvolta, aici vorbim de cazul jucatorilor tineri. Degeaba il iau pe un jucator si il duc la CFR la 15-16 ani dar el nu joaca acolo. De cele mai multe ori unii impresari se gandesc doar la ei, de asta spun ca e foarte important ca parintii sa fie atenti atunci cand semneaza cu o anumita persoana.
La noi a fost un caz fericit pentru ca Lucian mi-a fost coleg de camera, imi este prieten si ne stim foarte bine. Stim potentialul lui, e un impresar foarte serios, adica nu imi fac probleme pe tema asta. Inca o data raman la aspectul ca jucatorul prin valoarea lui si prin randamentul in teren trebuie sa se vanda singur.
Cristi, hai sa te intreb acum de Universitatea Cluj, ai fost acolo antrenor si intreaba lumea de acei portughezi adusi la echipa. Crezi ca era nevoie sa vina atat de multi jucatori? De ce nu au fost adusi sau promovati mai multi jucatori din generatia 2000?
Ar trebui sa tina aceasta emisiune inca vreo 2 ore ca sa pot discuta, dar o sa fac un rezumat cat pot de repede ca sa fie corect si fata de mine si fata de toata lumea. Timpul a fost foarte scurt, cand am fost eu contactat sa revin la Universitatea Cluj, ei avusesera o nepromovare, au avut doar o saptamana de pauza pentru ca a fost acel meci cu Hermannstadt din cauza caruia s-a mai prelungit campionatul cu inca doua saptamani. Cand am venit eu la U Cluj mai aveam doar patru saptamani si jumatate de pregatire pana incepea campionatul. Totul s-a facut pe repede inainte, aici nu pot sa spun ca am avut vreo vina, dar cei din conducere au angajat un om care a adus acei jucatori. Nu vreau sa se inteleaga ca jucatorii au fost rai, am facut un cantonament in Slovenia foarte bun in care toata lumea de langa echipa a fost multumita, inclusiv jucatorii, iar meciurile amicale au fost la fel de bune. Dupa care au venit rezultatele foarte proaste, dar acum eu va intreb urmatorul lucru si de asta spun ca discutia este foarte ampla: s-au schimbat jucatorii respectivi, dar de ce sunt aceleasi rezultate? Deci ceva nu se leaga.
De cele mai multe ori nu este vorba numai de antrenor sau de un jucator anume, iar tu stii bine asta pentru ca intr-o societate sau intr-un club sunt mai multi oameni care din pacate ingreuneaza munca antrenorului. De asta spun ca sunt foarte multe lucruri si suporterii nu le stiu si tot timpul se uita la pionii principali, adica la antrenor si la jucatori.
Corect! Deci si eu am avut vina mea ca antrenor in unele momente, n-am gestionat bine anumite lucruri. Toata lumea a avut o vina, nu cred ca este vreun antrenor care sa spuna ca nu a fost vina lui cand se pierde. Poate a fost si nesansa in anumite jocuri, toate s-au legat. Mie chiar mi-a parut rau pentru ca nu mi-a iesit pentru ca eu am venit cu sufletul, n-am venit pentru bani la Universitatea Cluj, chiar mi-a placut sa vin sa lucrez din nou dupa atatia ani si a fost obiectivul meu sa pot promova, dar din pacate au fost multe lucruri care nu m-au ajutat si implicit n-au ajutat echipa.
Cristi, zi-mi acum putin despre antrenorii cu care ai lucrat tu, pe langa faptul ca va pregateau tactic si fizic cum era atunci, care dintre antrenori pregatea oarecum si psihologic sau pedagocic?
Asa motivatori au fost mai multi antrenori, dar chiar l-am vazut pe Nea Vio la tine in emisiune si cine n-a lucrat cu Nea Vio nu-l cunoaste cum pregatea un meci de exemplu. De la el am invatat sa pregatesc un meci, sa fiu atent la fiecare detaliu, iar faptul ca a fost un antrenor care pregatea video faza de atac si faza de aparare avand in vedere si varsta lui, m-a impresionat. A fost ceva deosebit sa lucrez cu el ca antrenor si ca jucator bineinteles. La fel a fost si cu Nea Mircea Lucescu cand a venit la Rapid cu modul lui de a lucra si de a-ti da incredere si daca vrei iti dau si un exemplu. Dupa ce am venit de la Campionatul Mondial, Nea Mircea m-a lasat o saptamana in vacanta in Antalya, dupa care echipa plecase inainte in cantonament in Germania iar eu am mers doar dupa o saptamana. Am ajuns acolo, atunci venise si Nelutu Sabau, iar Nea Mircea m-a chemat la el in camera, iar in mintea mea era ce-mi va face pentru ca n-am facut un turneu final wow, am gresit, am facut penalty si asa, credeam ca ma face zob. Am intrat la el in camera, mi-am luat asa capul in maini si mi-a zis „Tu esti cel mai bun fundas central din Romania!”. A fost foarte motivator pentru mine acel lucru. Eu credeam ca ma va certa pentru ca n-am jucat bine, ca l-am facut de rusine, insa oricum stiu ca nu eram cel mai bun fundas central din Romania la vremea respectiva, dar m-a facut sa cred ca sunt cel mai bun si am tras de mine si mai tarziu am invatat de la el astfel de lucruri. De la fiecare antrenor am avut cate ceva de invatat, nu pot sa spun ca cineva a fost preferatul meu pentru ca de la fiecare am luat sfaturi. Eu imi notam si de la Nea Mircea antrenamentele, la fel si de la Nea Vio, faceam asta atunci cand eram jucator si le mai am si acum.
Cum se simte Cristi Dulca acum dupa toata aceasta perioada de fotbal, dupa cariera pe care ai avut-o? Ce iti lipseste cel mai mult?
M-am ingrasat un pic iti spun sincer? Imi lipseste tot pana la urma. Si tie cred ca iti lipseste vestiarul, iti lipsesc antrenamentele, desi tu mai esti activ si ai noroc de asta, dar e la un alt nivel. Cand intram pe stadioanele alea pline la fiecare meci era ceva deosebit, adica momentele acelea as vrea sa le mai retraiesc. Acum le traiesc prin DVD-uri, prin poze, dar nu e la fel.
Intr-adevar, e tare ciudat cum trec anii asa repede, parca ieri eram la nationala de tineret, chiar vorbeam si cu Vasile de asta, si uite ca maine-poimaine facem si noi 40 de ani si ne gandeam cand naiba au trecut anii astia.?
Ce tineri sunteti…? Asa zic si eu si uite ca azi-maine fac 50 de ani!
Lasa Cristi ca e bine, sa fie cat mai multi ani!? Bun, acum ca esti liber de contract, sa spunem ca te suna Gigi si primesti o oferta la FCSB. Ajungi acolo, ai grupul de jucatori, cum gestionezi relatia cu el si cu jucatorii? Stim bine ce se scrie si asa mai departe, dar care ar fi primul lucru pe care ar trebui sa-l faca un antrenor pentru genul asta de relatie dintre antrenor si patron?
Acum nu tot fotbalul sau toti antrenorii se rezuma la FCSB. Eu consider ca daca esti un antrenor esti platit sa-ti faci munca ta. Daca luam invers, un patron de club sau un presedinte de club ar trebui sa-si faca alegerile dupa stilul echipei pe care o au. Daca ai o echipa cu jucatori cu experienta iei un anumit stil de antrenor, daca ai o echipa tanara la fel, adica nu iei un antrenor daca te suna un prieten si iti spune ca a auzit ca e bun sau chestii de genul asta, asta e un lucru normal. La fel e daca iti faci un contract in care dupa trei luni sa fii dat afara. Eu am avut cea mai lunga perioada a mea la Medias si la Vaslui unde am stat cate doi ani, am promovat cu U Cluj, adica parca in trecut patronii parca erau altfel. Un patron cu care m-am inteles eu bine si nu mai este printre noi acum a fost Florian Walter, cu care vorbeam tot timpul, cu care eram in contact tot timpul si ma intelegea. Fiul lui era jucator la noi, dar niciodata nu mi-a spus sa il bag pe copilul lui care era fundas dreapta, pe postul lui fiind Ungurusan. Putea sa-mi zica oricand ceva de chestia asta pentru ca era patronul echipei.
Cu Porumboiu a fost la fel, cu Nea Adi cred ca am avut o relatie foarte buna si niciodata n-a venit sa-mi spuna, chiar daca era mai impulsiv, sa bag pe cineva in echipa. Discutam intotdeauna cu el, am avut momente in care m-a chemat si mi-a zis daca n-ar fi mai bine sa joace un jucator anume. Uite, iti dau acum un episod pe care nu stiu daca l-am mai povestit. Cand m-a pus pe mine antrenor la Vaslui mai erau doua etape, iar echipa era pe locul 8 fara mari sanse la Europa League, plecase Viorel Moldovan si am ramas eu cu antrenorul cu portarii. Seara pe la ora 23:00 Nea Adi fiind agitat m-a chemat la el in birou si m-a luat cu „Ba baiatule, poti sa fii de maine antrenor?”. Am zis da, dupa care si-a dat acordul ca voi conduce doua etape echipa. La acea vreme se certase cu Burdujan, nu mai stiu minte exact contextul, dar l-am chemat pe Lucian de acasa sau de la echipa a doua si am stat de vorba cu el. Burdujan era foarte bun, era rapidist, era puternic, insa avea el nebuniile lu, dar i-am zis „Ba Lucica, ma ajuti in astea doua etape?”. Culmea ca primul meci il aveam tocmai cu Rapid, deci primul meu meci in Liga 1 ca antrenor l-am avut cu Rapid, dupa care al doilea meci il aveam la Craiova. Bun, l-am chemat pe Burdujan, se apropia ora meciului, la ora 17:00 era colatiunea, dupa care a venit Nea Adi la mine in camera, eu lucram acolo cu flip chart-ul fiind primul meu meci din Liga 1. Ma intreba de echipa si imi spunea ca fierbe, dar i-am zis ca mai am niste detalii de pus la punct. Pentru ca n-a mai venit la antrenament si nu l-a mai interesat echipa, nu stia de Burdujan, ei erau certati la cutite, asa ca eu ma gandeam sa nu-i spun ca o sa vina meciul si o sa treaca. Eram sigur ca nu mai vine la mine, stateam in camera, facusem deja sansa acolo in sufragerie, dupa care dintr-o data aud bataie in usa. Era Nea Adi si direct „Zi echipa!”. Cand am dat jos flip chart-ul si l-a vazut acolo pe Burdujan a inceput avalansa! A trantit usa si a plecat afara. A venit si meciul, Nea Vio era pe banca la Rapid si avea o echipa foarte buna, iar eu i-am zis lui Burdujan ca el joaca mijlocas dreapta, iar Ceshina era mijlocas stanga la Rapid, trebuia sa il blocheze pe el. Am castigat 1-0 datorita golului lui Burdujan.? Nea Vio m-a invatat cand eram antrenor ca daca antrenorul echipei adverse striga la jucatorii lui tare, eu trebuie sa strig mai tare. Imagineaza-ti acum ca Nea Vio era langa mine cu strigaturile lui, iar eu strigam mai tare ca el si la un moment dat se intoarce si imi spunea „Taci ba din gura ca nu ma aud jucatorii!”, la care eu cu raspunsul „Pai tu m-ai invatat…?„ Deci Ionut, am castigat meciul ala cu golul lui Burdujan, dupa care a venit Nea Adi sa-mi zica „Ba ce ai inspirat ai fost!”, ca sa vezi ce inseamna lucrul asta. Dupa asta am batut la Craiova si am reusit pana la urma sa ne calificam in Europa League atunci.
Cristi, pentru ca esti acum probabil in fata copiilor iar ei sunt la inceput de drum, ce ar trebui sa stie acesti copii? Ce ar trebui sa faca? Ei de cele mai multe ori spun ca vor sa se faca fotbalisti, ca vor sa isi faca frizuri in cap, ca vor sa isi ia tot felul de ghete colorate, ca vor sa ajunga la Barcelona sau Real Madrid. Ce ar trebui sa auda ei de la tine, pentru ca esti antrenor, ai fost fotbalist si ai jucat la Echipa Nationala, ai jucat la un Mondial, ai performantele tale si cumva sa vii cu un sfat pentru ei?
Sfaturi sunt foarte multe, dar eu zic ca cele mai importante sunt sa-si creeze un obiectiv, sa aiba incredere in ei in primul rand pentru ca nu numai fotbalul, ci sportul si viata in general sunt cu suisuri si coborasuri. Important este sa creada, sa aiba dorinta, entuziasm si pasiune pana la urma in ceea ce fac. De exemplu daca imi spune tata ca sunt bun la tenis dar eu nu am nicio pasiune pentru acel sport atunci nu-l fac cu drag. De aceea trebuie sa ai pasiune si consecventa in ceea ce faci. Sunt multi care se apuca azi de fotbal, maine dau de tenis, asa ca asta este pana la urma sfatul meu, sa aiba pasiune in tot ceea ce fac. Daca tu faci ceva cu pasiune cu siguranta iti va iesi acum sau mai tarziu.
Inca un lucru legat de cariera ta, stiu ca tu te-ai retras in Ungaria la Honved. Facem un meci de retragere, sau mai bine zis ti-ai dori un meci de retragere?? Vorbesc sa fie aici in Romania, pentru ca pana la urma ai jucat aici si cumva poate ti-ai fi dorit ca aici sa fie un ultim meci al tau in fata suporterilor.
Nu m-am gandit la chestia asta, esti primul care imi propune un meci de retragere, iti spun sincer.?
Cristi, ultima intrebare. Tu esti antrenor la o echipa, iar noi acum tot timpul vorbim de un jucator ca este profesionist. Are nevoie de un nutritionist la echipa, are nevoie de un psiholog, are nevoie de un antrenor personal de care sa lucreze. Tu ai fi de acord ca antrenor ca acel jucator sa lucreze suplimentar, adica sa stii ca are un preparator al lui, pentru ca de cele mai multe ori se ajunge sa se zica ca a ajuns accidentat la echipa din cauza aluia.
Daca e vorba de Romania as fi de acord sa aiba fiecare jucator cate un antrenor personal, sala de forta si asa mai departe. Eu am fost la multe echipe in strainatate, am fost la Milan, am fost la Marco la academie si am vazut ca toti aveau GPS-uri, toti erau monitorizati, toata lumea manca acolo doua mese pe zi, deci nu era o alimentatie aiurea cum se intampla la jucatorii care de exemplu nu au masa dupa un antrenament foarte greu. In Romania de asta ne tot plangem noi cand dam de echipe puternice ca ne domina fizic. Sigur ca acel jucator trebuie sa spuna ceea ce face suplimentar impreuna cu antrenorul lui personal.
Am ajuns la final Cristi.? Eu iti multumesc din suflet pentru ca ai acceptat invitatia si pentru lucrurile frumoase pe care ni le-ai spus. Uite ca tot imi scriu urmaritorii sa mai facem o emisiune in viitor ca mai vor cu Cristi Dulca, asa ca promitem ca o sa mai fim si o sa mai discutam despre multe alte lucruri. Insa pana atunci, seara frumoasa si sa ne auzim cu bine!
Si eu va multumesc de invitatie si astept sa ma mai chemati!? La fel va doresc, numai bine si sanatate tuturor!
URMARESTE SI ALTE ARTICOLE
URMARESTE-NE PE INSTAGRAM
URMARESTE-NE PE YOUTUBE
URMARESTE PAGINA DE INSTAGRAM A LUI IONUT RADA
URMARESTE PAGINA DE FACEBOOK A LUI IONUT RADA
URMARESTE CANALUL DE YOUTUBE A LUI IONUT RADA
URMARESTE PAGINA DE INSTAGRAM A LUI CRISTI DULCA
