Proiectul „The Rada Way x Ora Exacta In Fotbal” a avut un nou invitat de exceptie, si anume Dorin Goian, intr-o emisiune live pe Instagram moderata de Ionut Rada. Fosti colegi la Steaua dar si fosti adversari in sfertul uefantastic din 2006, cei doi si-au amintit de vremurile bune ale fotbalului romanesc, dar au oferit si cateva recomandari din propria lor experienta pentru tinerii care doresc sa faca performanta in orice domeniu sportiv.
CARIERA DE JUCATOR A LUI DORIN GOIAN
Dorin Goian s-a nascut pe data de 12 Decembrie 1980 la Suceava, orasul in care a facut primii pasi in fotbal. Avand in vedere ca era inalt, inaltimea sa fiind de 1,94M, a evoluat toata cariera pe postul de fundas central, adunand de-a lungul anilor peste 400 de meciuri oficiale jucate la nivel de club si la nivel de nationala. Si-a inceput cariera la Foresta Suceava, iar in perioada in care a fost legitimat la echipa locala din orasul sau natal a fost imprumutat o data timp de 6 luni la Gloria Buzau, pentru a acumula cat mai multa experienta la nivel de seniori. In 2002 a fost cedat definitiv la Ceahlaul Piatra-Neamt, unde a jucat timp de 2 ani. In 2004 a semnat cu FCM Bacau, unde a evoluat doar pentru 3 luni, intrucat in primavara anului mentionat mai sus a fost cumparat de Steaua Bucuresti contra sumei de 1,30M de euro. A stat 5 ani in Ghencea, timp in care a avut performante incredibile cu echipa patronata de Gigi Becali, dupa care in 2009 a prins un transfer foarte important in afara tarii, la Palermo, care platea la acea vreme 2M de euro in schimbul sau. Dupa 2 ani petrecuti in curtea celor de la Palermo, care avea un lot senzational atunci, a semnat cu Rangers contra sumei de 500.000 de euro. A fost sub contract cu scotienii timp de 2 ani, iar in aceasta perioada a fost imprumutat un sezon tot in Italia, la Spezia Calcio. In 2013 a fost cedat gratis in Grecia la Asteras Tripolis, unde si-a petrecut ultimii ani ai carierei, urmand ca in 2016 sa aghete ghetele in cui si sa isi inceapa un alt drum, tot in domeniul fotbalului. In palmares are 2 titluri de campion al Romaniei castigate cu Steaua in sezoanele 2004/05 si 2005/06, iar la nivel de Echipa Nationala a jucat in 60 de meciuri, marcand de 5 ori si avand si o prezenta la Campionatul European din 2008.
CARIERA DE ANTRENOR A LUI DORIN GOIAN
Imediat dupa ce a decis sa se retraga, Dorin Goian a ramas in lumea fotbalului si initial a fost presedinte pentru o scurta perioada de timp la Foresta Suceava. Din vara anului 2016 pana la inceputul anului 2017 a stat si pe banca tehnica a echipei la care a facut primii pasi in fotbal, dupa care a fost antrenorul Bucovinei Radauti in Liga a 3-a aproape 3 ani, din vara anului 2017 pana la inceputul acestui an. In prezent acesta este inscris la cursurile pentru licenta pro, iar dupa ce a simtit ce inseamna atat experienta de presedinte al unui club, cat si cea de antrenor, nu este momentan decis pe ceea ce vrea sa se axeze in viitor, dar cert este ca vrea sa ramana in acest fenomen.
Salutare Goe!? Ce faci, cum esti?
Salut, salut, Ioane, salut!? Bine, sunt pe acasa. Am fost si in oras ca am avut ceva treaba.
Ai iesit acum, nu??
Am iesit putin intr-un final ca la Suceava a fost o perioada mai grea si ne-am ferit oarecum. Acum sa zic asa profitam de starea asta de relaxare si mai rezolvam din problemele ce au ramas nerezolvate pe perioada pandemiei.
Cum esti tu Goe acum ca ti-ai incheiat cariera? Am vazut ca imediat ai intrat asa in paine. Ti-ai gasit asa un rol de conducator sau ramai pe partea de antrenor? Ce-ti place mai mult?
Pana acum am avut de invatat atat din experienta de presedinte cand am fost la Foresta, chiar daca a fost o perioada destul de scurta acolo, cat si din cea de antrenor. Nu stiu momentan, insa e clar ca atunci cand esti antrenor poti sa fii mai aproape de jucatori si esti mai familiarizat cu tot ceea ce se intampla pe teren in timpul antrenamentului. Ca presedinte tine mult de administrare si trebuie sa incepi sa rezolvi multe probleme care apar la echipa din toate punctele de vedere.
Asta asa e din pacate, pentru ca un presedinte cand merge undeva merge sa rezolve problemele din spate, nu sa construiasca.
Si in plus cred ca sunt putine cluburi in Romania care au o astfel de strategie de a construi. La noi trebuie in primul rand sa rezolvi problemele din trecut si dupa cele care apar pe parcurs, iar asta face sa fie putine cluburi in Romania care chiar isi permit sa construiasca si au o infrastructura, un staff in toate domeniile sau pe fiecare compartiment. Sunt lucruri diferite, dar important pentru mine este sa raman in fotbal si chiar imi doresc asta pentru ca la urma urmei am fost implicat multi ani in acest fenomen. E ceea ce imi place, ceea ce iubesc enorm de mult si clar vreau sa raman in fotbal, tocmai de asta acum si continui cu licenta pro. Sincer eram oarecum asa in dubii cand s-au facut inscrierile pentru licenta pro pentru ca nu stiam ce sa fac, daca sa ma inscriu sau nu. Sunt foarte multi antrenori care au licenta pro si au mare experienta, care au avut rezultate in Romania si care n-au niciun fel de contract acum, ba chiar mai mult, nu sunt atatea echipe in Romania la cati antrenori sunt. Stiu ca este un job greu pentru ca nu este usor sa fii antrenor.
Ai fi dispus sa faci dupa atatia ani de schimbat orase si tari acelasi lucru? Familia ta este pregatita sa plece din nou asa din oras in oras si poate tarile la un moment dat?
Cred ca acum situatia e oarecum diferita pentru ca daca ar fi sa prind un contract in alt oras clar nu as putea sa iau familia cu mine. Copiii sunt la scoala amandoi deja si e mai greu. Atunci cand am fost jucator a fost altceva, cand am plecat de la Suceava la Piatra-Neamt eram la inceput, viitoarea mea sotie a fost de acord sa vina cu mine, dupa aceea m-a insotit si la Bacau, dar repet, eram doar prieteni, nu eram casatoriti, nu erau copiii. Acum copiii sunt mari deja si clar mi-ar fi greu sa-i mut tot timpul dintr-o parte in alta, pentru ca si-au facut prieteni aici, colegi de scoala si asa mai departe. Dar da, am spus ca mi-as dori, de asta am stat la Bucovina Radauti doi ani si jumatate iar pentru mine a fost o experienta din care am invatat foarte, foarte multe lucruri. N-as fi crezut ca la o echipa de Liga a 3-a poti sa ai parte de asa ceva. Cred ca pe partea de antrenorat mi-a placut mai mult decat pe cea de presedinte, chiar vorbeam si cu baietii ulterior pentru ca am avut o relatie foarte buna, inca au ramas prietenii mei si tot timpul vorbim. S-au schimbat multe in acei doi ani si jumatate, Bucovina Radauti nu insemna practic nimic in Liga a 3-a la acea vreme, era o echipa nou-promovata, dar in primul an am terminat pe locul 4, iar in al doilea an pe locul 2, insa clar ca ma gandeam ca se poate mai mult. Din pacate la finalul turului eram pe locul 4 parca, cu sanse mici de promovare desi conducerea clubului nu mi-a cerut asta, dar eu in gandul meu voiam sa ma bat si cu Suceava, si cu Aerostar Bacau, voiam sa fiu acolo in fata, sa dau din coate si sa ii incurc, chiar daca la nivel de infrastructura si buget eram cu mult sub. De asta nici n-am vrut sa mai continui, am vorbit cu domnul presedinte si i-am multumit frumos, adica n-am vrut sa mai stau la o echipa de Liga a 3-a doar sa stau pe acele locuri. Cu siguranta i-am simtit pe baieti foarte receptivi si foarte conectati la fiecare antrenament si erau tot timpul atenti la ceea ce le ceream.
Goe, hai sa intram acum pe niste intrebari pentru ca am primit foarte multe cand te-am anuntat si inca o data iti multumim ca ai raspuns pozitiv invitatiei noastre! Incepem cu momentul uefantastic, pentru ca noi initial am fost adversari. In anul acela si Rapid si Steaua au mers umar la umar, dupa parerea mea nu stiu daca o sa mai fie o asemenea lupta macar in campionat, nu neaparat europeana, ma refer la loturi, valoare, potential financiar. Povesteste-mi putin de perioada cu Oli, pentru ca stiu ca el a fost in perioada aia pentru voi mai mult decat un antrenor. Ce crezi tu ca a reusit sa schimbe? Cum a reusit sa va ridice valoarea?
Sa stii ca nu i-a fost usor lui Oli absolut deloc. El venise dupa Oleh Protasov, dupa o perioada in care echipa juca un fotbal ofensiv in care marca goluri meci de meci, aveam rezultate foarte bune. Oleh a primit atunci o oferta de la Dnepr mult mai consistenta financiar si a plecat, iar atunci a venit Oli. Clar ca nu este usor pentru orice antrenor care vine la o echipa intr-un moment in care aceasta joaca bine si are rezultate. Eu tin minte ca am avut cu Oli o perioada de pregatire foarte buna in care s-a lucrat foarte mult fizic dar si tactic, pentru ca stim prea bine ca din acest punct de vedere Oli avea scoala italiana.
Daca nu ma insel, el venise dupa Protasov si dupa Zenga, nu?
Dupa Walter a venit Protasov, iar dupa Oli, exact. Eu l-am prins putin pe Walter atunci, dar el a fost omul care a schimbat mentalitatea in randul jucatorilor si a venit cu chestii foarte importante vizavi de tactica. El a fost practic primul antrenor care a lucrat foarte mult tactic, iar jucatorii ziceau ca intr-adevar s-au invatat foarte multe lucruri cu Walter. A plecat el, a venit Oleh cu un total alt stil de joc, iar dupa a venit Oli. Repet, Oli era in mare parte pe acelasi stil cu Walter. Se baza pe tactic foarte mult, sa nu primim gol, sa stam foarte bine in teren, dar pe Oli parca eu l-am simtit mult mai aproape de jucatori si cred ca Oli a reusit din punctul meu de vedere sa uneasca mai bine vestiarul decat in perioada lui Walter.
Poate ca pentru Walter a fost mai greu pentru ca era la inceput, era probabil si bariera de limba atunci. Goe, spune-mi despre tragerea la sorti de atunci. Eu stiu in mare cum a fost pentru ca am venit la Steaua si parca mai discutam acolo cu voi, dar ziceam ca fiecare, si noi, dar si voi, aveam o oarecare teama, adica era reciproc.
Iti spun sincer ca noi eram in autocar atunci. Noi venisem in a doua zi de la Sevilla, batusem acolo cu 3-0, ne-am calificat si am dormit la Sevilla in acea noapte, iar a doua zi ne-am intors cu avionul. In momentul tragerii la sorti eram pe autocar spre Ghencea si atunci auzeam live ce se intampla. Sincer nu ne-am dorit Rapid, pentru ca stiam ca va fi o presiune imensa atat pe voi, cat si pe voi, dar nu ne-a fost neaparat teama, pentru ca stiam ca si Rapid e o echipa puternica, adica in perioada aia cu Razvan jucati incredibil, erati pe val, ati avut niste rezultate incredibile. Stiam pana la urma ca se va crea o presiune mare, ceea ce de altfel s-a si intamplat in acea dubla.
A fost ceva incredibil! Doamne ce momente… Eu imi aduc aminte ca oriunde mergeai veneau cu camere dupa tine si se vorbea doar despre asta, la orice ora deschideai televizorul doar stiri despre sfertul de finala erau. Cumva parca pluteai, simteai ca nu mai vine odata meciul. Cel putin eu voiam sa vina odata ca nu mai rezistam pentru ca stiam ce ne asteapta.
Eu tin minte si sper sa nu ma insel ca din punct de vedere fotbalistic pentru nivelul campionatului romanesc era cel mai mare eveniment de dupa Revolutie. Era normal ca toata lumea sa vorbeasca numai si numai despre acest meci, plus ca era presiunea rezultatului pentru ca orgoliile erau foarte mari in randul nostru al jucatorilor, al patronilor si asa mai departe. Apoi suporterii la fel, pentru ca practic ei erau cei care puneau o presiune mare pe umerii nostri pentru ca orgoliile parca erau mai mari din punctul lor de vedere. Clar a fost o nebunie si o perioada in care tensiunea s-a simtit la cote inalte si eu personal cred ca la acest nivel de meciuri de club aceasta presiune mare se bate cu ceea ce simteam inaintea unui „Old Firm”, adica Rangers cu Celtic. Acolo inaintea acestui derby practic aveai aceasta presiune 7 zile. Noi am simtit asta pe umerii nostri de cand s-a tras la sorti, adica 2 saptamani parca, de aceea spun ca a fost o nebunie.
Cum a fost momentul returului si pregatirea meciului de pe „Lia Manoliu”? La ce va gandeati, ati avut un anumit scenariu atunci? Noi eram constienti ca trebuie sa marcam in deplasare datorita golului marcat de voi la noi acasa, asta era tactica. Imi aduc aminte si acum ca Razvan a zis ca este important sa stam cat mai compacti si sa fructificam cat mai bine spatiile dintre fundasii centrali, pentru ca si tu si Ghionila erati inalti si mai rigizi.
Nu tin minte ca la meciul retur Oli sa fi facut o tactica speciala. Clar ideea era ca la fiecare joc, adica sa nu primim gol. Practic eu am crescut atunci si cred ca am invatat treaba asta la Steaua, adica pentru fundasii centrali cea mai mare bucurie era ca echipa sa nu primeasca gol. Noi intram in teren cu gandul asta: „Ghionila, astazi nu luam! Da?”. Eu ma simteam bine ca fundas central cand echipa nu primea gol, imi dadea incredere si mie si echipei, adica de un gol faceam rost, sa nu primim era important. Defensiv stateam cat de cat ok, jucam intr-un 4-4-2 foarte ok, dar in schimb ce tin minte din aceasta dubla e faptul ca era o perioada in care aveam probleme cu spatele.
Asta voiam sa te intreb. Stiu ca atunci se scria ca ai facut ceva infiltratii. Chiar si dupa meci, iti spun sincer acum ca au trecut atatia ani si nu pot sa-ti ascund, ma uitam asa cu o ura la voi pentru ca simteam ca am iesit din dubla asta atat de frustrant. Nu-mi venea sa cred, dar era ciudat ce sentimente iti veneau dupa o dubla de genul asta.
Asa este, au fost orgolii mari si au fost si doua egaluri. Noi am fost avantajati ca am dat acel gol in deplasare pe Giulesti si n-as fi vrut sa fi fost in locul vostru. Stiu e greu sa te uiti in autocarul advers si sa vezi cum ceilalti sarbatoresc si canta.
Intr-un fel dupa aia voi ati mers mai departe si a venit dubla cu Middlesbrough. Dupa acel moment cu meciul de acolo, pentru ca acasa ati jucat superb si ati obtinut un rezultat extraordinar, care crezi ca ar fi lectia pe care ai invatat-o?
Sa stii ca tot timpul in Anglia se spunea ca daca joci in campionat acasa si esti condus cu 2-0 de catre echipa oaspete, iar daca tu ca echipa gazda marchezi in minutul 85 adversarii se sperie dar nu asa ca e posibil sa faca egal. In alea 5 minute plus prelungiri poti sa pierzi meciul fara doar si poate. Cred ca atunci a fost momentul in care mi-am dat seama ce inseamna campionatul Angliei si stilul lor de joc.
La scorul ala de 3-2, intre voi in teren, a avut cineva vreo reactie sau ceva de genul asta? Pe Nico l-am vazut de la pauza ca a luat galben si era terminat pentru ca nu ar fi jucat finala.
Probabil doar Dica sau subconstientul lui se gandea sau stia ca nu joaca finala. Noi ceilalti nu ne-am gandit in nicio clipa ca nu va juca Dica finala, era important doar sa trecem de acel joc. A fost o acustica incredibila acolo, si am mai jucat si noi pana atunci pe alte stadioane. Nu era un stadion cu capacitate foarte mare, mi se pare ca vreo 25.000 de locuri avea parca, dar crede-ma ca pe teren eram la distanta de 7 metri de Ghionea si strigam „Ghionila, vezi ca-ti vine unu’!”, dar nu ma auzea, ca sa poti sa-ti imaginezi cam ce era acolo. Am simtit ca e groasa cand a venit golul de 2-2 si practic atunci a fost momentul in care stadionul a inviat, pentru ca pana atunci se cam dusesera increderea pentru ca erau condusi acasa cu 2-0. La golul 2 ne-am panicat, am si gresit si trebuie sa recunoastem ca au fost greseli, dar astea fac parte din joc, numai cine nu joaca nu greseste.
Da, stii cum e, sunt momente in care te intrebi acum ce greseala ar fi trebuit sa eviti. Ce ar fi trebuit sa evitati in acel moment in care au venit peste voi?
Eu am revazut meciul de vreo 3 ori de atunci. Intr-adevar dupa golul egalizator al lor ne-am pierdut capul. N-am mai putut sa mai tinem de minge, ne-am speriat si practic am vrut sa tinem mingea cat mai departe de poarta noastra aparandu-ne organizat. Nici comunicarea nu mai era la fel pentru ca nu te mai auzeai cu coechipierii, dar am gresit mult pentru ca nu am mai tinut de minge. M-am uitat la joc si erau momente in care daca eram cu mingea mai liberi puteam tine de ea mai mult.
Da, poate trebuia jocul intrerupt mai des. Noi cum ne uitam la meci atunci din afara poate trebuia mingea tinuta cat mai mult sus, poate erau necesare mai multe faulturi, cel putin asa vedeam noi dubla atunci. Goe, au trecut astea, ai ajuns in Italia la Palermo si Spezia, ai avut parte de niste colgi foarte valorosi, Cavani, Pastore, Miccoli pe care il stim cu probleme, ce impresii ti-au lasat si ce ai invatat de la ei? Vedeai atunci potentialul din Cavani, sa devina jucatorul care este astazi? Intr-un articol din 2019 vedeam ca echipa voastra, mai ales ca ati ajuns in finala Cupei dupa 32 ani, lucru extraordinar pentru Palermo, a fost unul dintre cele mai bune loturi din istoria echipei.
Da, ti-am spus, noi am jucat 2 ani consecutivi grupele in Europa League. Pentru o echipa din Sicilia intr-un campionat italian unde te bati cu Milan, Inter, Lazio, Juventus, Fiorentina si sa joace 2 ani consecutivi in Europa, plus finala Cupei Italiei pe care am pierdut-o impotriva lui Inter, e o performanta imensa. Erau niste jucatori fantastici.
Cavani era profesionist?
Am mai spus si altor prieteni care ma intrebau de el, in acea perioada el si cu Miccoli se bateau pentru titlul de golgheter al echipei. Din cei 2 ani, in primul Cavani a avut 22 de goluri si Miccoli 21 iar in urmatorul sezon Miccoli 22 si Cavani 20. Cand ai 2 atacanti care iti marcheaza amandoi peste 40 de goluri, n-ai cum sa nu fii acolo in fata. Sunt 2 jucatori total diferiti.
Miccoli, un talent incredibil. Din pacate desi a fost si la Juventus si la Nationala Italiei uite unde a sfarsit, este in inchisoare, condamnat pentru legaturi cu mafia. Din pacate lucrurile negative si anturajul negativ au facut sa se ajunga aici… Zi-mi de victoria cu Milan, senzatia cand marchezi intr-un astfel de meci. Poate derulezi de cand ai fost copil prin ce ai trecut si ajungi sa marchezi un astfel de gol. Care e sentimentul? Un copil acum incepe fotbalul, trece cum am trecut si noi antrenandu-se pe terenuri nasoale, baze sportive, deplasari si ajungi in varful carierei pe San Siro si marchezi.
E ceva unic. Imi aduc aminte despre acel gol ca a fost de 1-0 si noi practic am batut Milanul fara sa primim gol. Eu venisem dupa o accidentare, dupa o intindere, am stat 3 saptamani in recuperare, antrenor era Serse Cosmi, tocmai plecase Delio Rossi iar la acel meci am jucat in 3-5-2, nu mai jucasem in 4-3-3 ca pana acum, eu acum eram jucatorul dintre cei 2 fundasi centrali. Cand vii dupa o accidentare si joci contra Milanului, clar ca emotiile sunt mult mai mari.
Atunci ai jucat contra lui Ibrahomovic? Cum se pregateste Dorin Goian stiind ca dupa amiaza are meci contra lui Ibrahimovic, la ce te gandeai tu?
Da, atunci am jucat, stii de calitatile lui si ca este un jucator letal iar orice neatentie te poate costa insa nu te gandesti la asta. Din punctul meu de vedere el este cel mai complet jucator impotriva caruia am jucat, joaca murdar, daca nu ii iese jocul incepe sa te loveasca, sa te scuipe, sa te injure insa este un jucator cu mare calitate. Nu a facut un joc bun, bucuria a fost imensa si tin minte ca imediat dupa acest meci, convocarile erau deja facute la Echipa Nationala iar eu fiind accidentat 3 saptamani si nejucand la echipa de club, Razvan Lucescu care era antrenorul Echipei Nationale, nu ma convocase. Dupa acest meci in care jucasem duminica iar luni trebuia sa fie prezenta la Mogosoaia, m-a sunat mister si mi-a zis: “Goe, daca sunam la club si vorbim cu ei si ii convingem sa te lase la nationala te urci maine in avion sa vii la Echipa Nationala?” iar eu am zis “Mister, cum sa nu vin, logic, clar!”. Atunci trebuia sa trimiti convocarile cu 2 saptamani inainte de meci, altfel clubul nu era obligat sa te lase sa mergi la nationala. In seara aia a vorbit cu presedintele clubului, mi-a dat acceptul, mi-au facut rezervare la avion iar luni am ajuns la Mogosoaia.
Parerea mea e ca ai facut un lucru foarte bun! Ca tot ai deschis acum subiectul, zi-mi ceva de lucrul asta apropo de Radu Stefan. Tu ai fost accidentat 3 saptamani, dai gol cu Milan, te suna antrenorul si dupa imediat nici nu se mai pune problema, mergi la Echipa Nationala. Radu Stefan joaca de ani buni la Lazio si a refuzat de multe ori. Crezi ca daca el ar fi juca la o echipa din a doua jumatate a clasamentului ar fi facut acelasi lucru? Intr-adevar, nu vorbim de ceea ce a fost in spate cu toate discutiile, nu ne intereseaza.
Tu stii prea bine ca eu in general nu prea vorbesc de colegii mei sau fostii mei colegi orice ar face. Fiecare isi ia deciziile pe care si le asuma. Radu Stefan cand a decis sa nu vina la Echipa Nationala si-a asumat acest lucru. Eu alaturi de multi romani si alti oameni din fotbal il condamn si nu-mi place faptul ca nu vine la Echipa Nationala pentru ca aceasta are nevoie de el. Echipa Nationala nu se refuza! Cei de acolo insista si foarte multi antrenori care au fost la Echipa Nationala au insistat ca Radu Stefan sa vina. E clar ca Romania nu are un fotbalist mai bun decat Radu Stefan. Tu poti sa vii la Echipa Nationala si sa ai un meci prost sau sa prinzi o zi mai slaba, dar pana la urma vii la Echipa Nationala pentru ca aceasta are nevoie de tine. Vezi si tu ca si asa aria de selectie este foarte mica. Ma repet, nu se refuza Echipa Nationala, dar pana la urma asta este decizia lui.
Dorin Goian a jucat 60 de meciuri oficiale pentru Echipa Nationala 
A reusit sa marcheze 5 goluri sub tricolor 
Dorin Goian alaturi de Echipa Nationala la Euro 2008 
Dorin Goian vs. Alessandro Del Piero 
Dorin Goian vs. Luca Toni 
Dorin Goian vs. Fabio Grosso 
Dorin Goian vs. Karim Benzema 
Dorin Goian vs. Franck Ribery 
Dorin Goian vs. Giorgio Chiellini 
Dorin Goian vs. Konstantinos Mitroglou
Da, corect, insa stii cum e… Eu voiam sa vad asa un pic o parere din afara, dar imi dau seama pentru ca si eu am declarat ca il respect ca jucator, are tot respectul meu pentru ceea ce a facut la Lazio pentru ca nu e usor sa rezisti atatia ani acolo. Asta inseamna clar ca este un profesionist desavarsit, insa n-am inteles niciodata chestia asta cu Echipa Nationala. Bun Goe, trecand peste asta, vorbeai mai devreme de fundasi si de joc murdar. Chiellini spunea acum in cartea pe care a lansat-o despre Ramos si Salah in acea finala de Champions League. Avand in vedere ca amandoi am fost fundasi, te intreb cine crezi tu ca a gresit la acea faza? Stii ca Ramos l-a scos din joc, a iesit o intreaga nebunie in jurul duelului lor. Chiellini spunea in cartea lui ca joci o finala de Champions League si il ai pe Salah, stii ca el e cel mai periculos. Nu este vina ta ca atacant ca apuci sa te bati la jumatate cu un fundas central, pentru ca acolo a fost duelul. Ramos a gasit momentul prin procedeul pe care l-a facut si dupa multa lume l-a acuzat, insa eu ca si fundas normal ca nu vreau sa-l accidentez in asa fel incat sa-l scot din joc, dar cumva am urmarit sa-l scot pe Salah pentru ca era cel mai periculos adversar.
Eu nu vad sincer care e vina lui Ramos, de ce sa fie vina lui?? Este fundas central, imi aduc aminte si eu acea faza cu intrarea si l-a scos din joc pe Salah.
Goe, mai sunt fundasii din Liga 1 la nivelul fundasilor pe care ii aveam atunci in perioada aia? Cat de mult crezi ca s-au schimbat fundasii centrali? Noi eram si taietori, marcam si goluri, eram si tehnici, dar mi se pare ca eram tipul agresiv, mari in statura. Ma uitam la orice echipa si mereu stiai ca sunt 2-3 fundasi si te gandeai: „Aoleo, joc contra alora, e nasol!”.
S-au schimbat toate, nu neaparat numai fundasii. S-a schimbat fotbalul, nici nivelul nu mai este cel care a fost, iar atunci toate puse cap la cap aduc aici, in momentul acesta al fotbalului romanesc in care din pacate nu mai avem echipe participante in cupele europene, au disparut si echipele de traditie din Romania. Toate astea fac sa fie greu sa mai avem rezultate la nivel international. Crede-ma ca acum nu mai sunt multe la fotbalistul roman. Un lucru pe care l-as putea spune e faptul ca mie mi se pare ca in ziua de astazi jucatorii nu mai au grad de suferinta. Ioane, noi am jucat fotbal si stii despre ce vorbesc. Eu daca faceam o mica intindere sau aveam o lovitura la picior sau faceam o entorsa, imi puneam toate fasele posibile sau mergeam la doctor, adica faceam orice numai ca sa pot sa joc.
Toate astea se intamplau pentru ca nu-ti permiteai sa te dai accidentat sau alte chestii de genul asta. Eu imi aduc aminte ca atunci cand venisem si la Steaua ca nu puteam sa spun ca ma doare un pic glezna pentru ca erau Goe, Ghionila, Radoi, toti fundasi de Echipa Nationala. Cum puteam eu sa ma dau accidentat stiind ca ii am pe cei trei pe postul meu? Ba din contra, ziceam ca si cu capul rupt ma bag la antrenament.
Era si concurenta mare atunci, iar mentalitatea era de genul „Domnule, eu vreau sa ma impun si vreau sa joc in echipa asta!”. Atunci daca ti se ivea o ocazie era clar ca nu trebuie sa o pierzi, trebuia sa profiti de ea la maxim. Jucatorii erau altfel, voiau sa joace, sa faca performanta, sa intre in teren sa demonstreze ca antrenorul a gresit atunci cand nu l-a bagat in primul 11, asta era mentalitatea corecta. Daca tu stai pe banca de rezerve si te baga antrenorul un sfert de ora, trebuie sa dai totul in minutele alea, ca sa poti sa ii arati antrenorului ca a gresit atunci cand nu m-a bagat titular. Numai asa poti sa-l convingi ca se poate baza pe tine in orice moment. Pana la urma, toate tin de mentalitate. Acum daca nu joci titular si te baga antrenorul in ultimele 10 minute intri suparat, de la schimbare deja de cand anunta arbitrul de rezerva schimbarea se vede clar ca jucatorul care intra e suparat si fara chef.
Asta pleaca pana la urma si de la baza pe care o are de cand a inceput el fotbalul, tine si de educatie si de principiile lui. Goe, am o alta intrebare acum, legata de rolul certurilor in echipa. Probabil multi au retinut din trecut si la un moment dat o sa vreau sa-l iau si pe Nico la interviu, dar ce poti spune tu de certurile care au loc in cadrul echipei intre jucatori?
Sunt benefice si sunt constructive atata timp cat nu depasesc un anumit nivel, pentru ca intr-o echipa buna cu jucatori valorosi si cu personalitate, clar ca apar si certuri. Acea personalitate trebuie sa o arati in primul rand in teren, iar daca apare un conflict la un antrenament ca poate e unul mai tare, acolo pe teren trebuie sa se rezolve lucrurile. Si la noi au mai fost certuri in echipa, dar important este sa nu tii la cearta. M-am certat cu Banel astazi de exemplu, ne-am luat si ne-am injurat la miuta, dar dupa antrenament ma duc sa fac un dus, mai stau putin suparat asa si dupa ma calmez.
Corect, pentru ca toate chestiile astea ajuta cumva sa te unesti, incepi sa-l intelegi si sa-l descoperi pe colegul tau. Goe, o alta intrebare acum, pentru ca de cele mai multe ori vine un jucator din Provincie care nu e obisnuit cu presiunea. Are un salariu foarte mic si ajunge la Steaua spre exemplu unde creste din prima aproape tot. Cum gestioneaza el aceasta situatie? Stim cazuri care au venit asa si s-au pierdut pentru ca au avut pe mana sume foarte mari si cumva nu au avut grija de acest lucru. De ce ar trebui sa tina cont acum un copil care vine la o echipa importanta din Liga 1?
In primul rand clar ca presiunea este mult mai mare la o echipa din capitala sau la o echipa cu pretentii cu suporteri foarte multi, la care orice egal este inacceptabil. Trebuie sa te adaptezi cat mai repede, sa faci fata presiunii si sa dai totul ca sa castigi orice meci. Nu este usor, dar aici difera de la jucator la jucator. Sunt unii jucatori care se adapteaza mai repede, sunt altii pentru care e mai greu. Avand in vedere ca vorbim in special de Bucuresti acum, eu cred ca orasul este unul foarte periculos. Cred ca multi jucatori au clacat la echipele mari fie ca n-au facut fata presiunii, pentru ca nu se compara presiunea de la o echipa din Provincie cu presiunea de la o echipa din capitala, fie ca tu crezi ca ai venit la o echipa din Bucuresti si poti sa mergi la o terasa, apari de doua ori la televizor, dai doua interviuri, te mai stie cate o fata, iti mai cere un autograf si deja e gata, crezi ca esti fotbalist si gata tata.
Exact asta voiam sa te intreb, de responsabilitatea unei persoane publice. Ca jucator care ai facut pasul de la o echipa din Provincie la o echipa importanta devii o persoana publica mai importanta. Tu atunci trebuie sa ai foarte mare grija pentru ca din punctul meu de vedere joci la o echipa buna, esti platit bine, te vad si suporterii. Cumva iti place chestia asta, dar pe de alta parte multi vin si spun ca trebuie sa isi traiasca viata. Eu aici sunt si nu sunt de acord, pentru ca odata ce ti-ai ales meseria asta trebuie sa fii responsabil. De asta spun, responsabilitatea unei persoane publice este foarte importanta, pentru ca la randul ei este un exemplu pentru alti copii, alti jucatori, si din echipa si din jurul lui.
E clar ca si responsabilitatea este una foarte mare, dar aici tine de fiecare. Poate ca si mie imi placea sa ma duc sa beau o bere, sau sa ma duc intr-o seara si sa stau mai mult la un sprit cu prietenii. Sa nu intelegem gresit, asta nu inseamna ca trebuie sa stai inchis in casa, dar trebuie sa iti alegi momentele: cand trebuie si cat trebuie. Daca esti jucator profesionist si esti responsabil, daca eu stiu ca joc din 3 in 3 zile, practic nu trebuie sa existe noapte pierduta, n-ai cum. Cand joci din 3 in 3 zile in campionat, in cupe europene, sau mai vine si Echipa Nationala, nu ai voie sa pierzi o noapte. Ajungi la un moment dat cand iti cunosti organismul, iar eu daca stiu ca joc sambata si dupa miercuri am alt meci, daca eu dupa un efort de 95 de minute mai stau si la un sprit cu baietii si ajung acasa la ora 2-3 dimineata, deja voi stii ca imi trebuie 2-3 zile sa ma refac. Atunci este clar ca risc ca miercuri sa nu mai fiu apt de joc.
Cred ca cu cat intelege mai repede jucatorul ca trebuie sa isi respecte meseria, cu atat o sa-i fie lui mai usor in cariera. Goe, l-ai avut tot timpul adversar pe fratele tau Lucian. Cum de n-ati ajuns sa jucati impreuna? A fost vreo oportunitate?
Nu, n-am avut niciodata oportunitatea asta, doar asa in curtea scolii. Oferta nu a fost niciodata, n-am avut norocul asta, dar chiar mi-as fi dorit sa se intample. Ne-am mai ciondanit asa la cornere si in duelurile directe, dar noi nu prea ne-am intalnit foarte mult asa pe teren, dar ca adversari ne-am intalnit. Nu s-a putut sa fim coechipieri, dar asta e.
Goe, pentru ca rolul acestor live-uri este si de a veni cu sfaturi de la campioni, de la oameni care au trecut prin sport, vizavi de increderea pe care o au nevoie cei care doresc sa fie in lumea sportului. Ce sfaturi ai da tu unui copil sau unui om in general vizavi de acest lucru?
Aici e clar ca si alimentatia conteaza foarte mult, dar n-as vrea acum sa vorbesc despre asta pentru ca din pacate in ziua de azi este greu sa mergi la magazin si sa nu-ti cumperi ceva care sa nu fie intr-o masura mai mica sau mai mare nociv. Din pacate traim vremuri in care mancam numai prostii, dar oarecum trebuie sa avem grija si la acest aspect. In schimb, vizavi de sport si de miscare tot timpul am spus ca nu conteaza daca faci sau nu sport de performanta. Miscarea este, a fost si tot timpul va fi tot timpul un stimul care va intari organismul oferindu-i o imunitate buna. Asta le spun mereu si copiilor mei. Fiului meu de multe ori ii zic „Ba nu stiu daca tu o sa ajungi fotbalist”, desi el isi doreste, dar i-am spus si lui si fiicei mele ca vreau ca amandoi sa faca miscare, sa-si gaseasca un sport care sa le placa pentru a putea face miscare, pentru ca miscarea nu se compara cu nimic.
Inca o intrebare, ce le recomanzi jucatorilor sau sportivilor daca ar trebui sa investeasca in ei? Sportivii si mai ales fotbalistii au foarte mult timp liber si ar putea sa invete si alte lucruri in paralel cu fotbalul. Ce ar trebui sa faca cu timpul liber un jucator de fotbal?
Educatia si dorinta de a te informa tot timpul sunt foarte importante. Eu in schimb pentru viitorii sportivi tot ce le pot recomanda este sa lucreze mult pe partea de incredere. Eu cand am fost mic nu am fost un copil talentat, adica aveam meciuri la juniori cand stateam pe banca de rezerve. Mie mi-a placut fenomenul asta enorm de mult, am avut incredere si poate multi spun ca am avut un cliseu. Eu noaptea cand ma culcam, visam sa joc pentru Steaua Bucuresti, pentru ca eu am fost stelist de mic, si nu o spun ca altii care mai ajungeau pe la Steaua si ziceau ca au sange ros-albastru si chestii de astea. Nu, eu am visat mereu sa joc la Steaua Bucuresti. De mic am fost o fire mai fricoasa, imi era frica de intuneric iar atunci programul la televizor era foarte scurt. Parintii mei spuneau mereu sa stam cu lumina stinsa pentru ca atunci se facea economie si eram o familie cu 7 copii acasa. Atunci ca sa pot sa adorm si sa nu-mi fie frica trebuia sa ma gandesc la ceva frumos. Pentru mine frumosul asta insemna ca joc la Steaua Bucuresti, ca joc la Echipa Nationala, ca dau gol si lumea fuge dupa mine si ma felicita. Am crezut atat de mult ca pot sa devin fotbalist si ma repet, n-am fost un copil foarte talentat care sa fie pe la loturi de tineret si lucruri de genul asta.
Obiective inalte, asta cred ca este cel mai important, ca fiecare copil sa creada in visul lui, oricat ar fi el de mare. Goe, o intrebare acum pe final ca intreaba lumea pe chat de Ianis Hagi, ai vorbit cu el sau cu Gica inainte sa plece la Rangers?
Nu, n-am vorbit. Nu m-a sunat Ianis, am vorbit doar cu niste jurnalisti din Glasgow, atata tot. N-am fost sunat din partea familiei Hagi.
Tot asa intreaba cineva, daca tii acum vreun regim??
Nu tin niciun regim!? Sa stii ca atunci cand m-am lasat de fotbal aveam 88 kg, de precizat ca am inaltimea 1,94M, iar acum am 94-95 kg. M-am ingrasat cam 6-7 kilograme, dar am spus ca fac miscare destul de des, adica de cel putin 3 ori pe saptamana. Nu tin niciun regim, dar in schimb tot timpul dimineata sau o data la 2 zile cand ma spal pe dinti ma urc pe cantar si atunci daca intr-o zi m-am rasfatat mai mult cu mancarea si vad ca deja am pus ceva in plus pe mine, atunci stiu ca urmatoarea zi trebuie sa o las putin mai moale.
Goe, eu iti multumesc mult de tot pentru interventia din seara asta si multumim pentru sfaturile pe care ni le-ai dat aici! Sa ne auzim si sa ne vedem cu bine si inca o data bafta multa in tot ceea ce iti propui si tinem legatura pentru ca o sa mai fie genul asta de emisiuni! Salutari acasa la familie si numai bine, doamne ajuta! Te pup, ceau!
Cu drag, multumesc si eu foarte mult! De asemenea, numai bine! Te pup, salutare!
URMARESTE SI ALTE ARTICOLE
URMARESTE-NE PE INSTAGRAM
URMARESTE-NE PE YOUTUBE
URMARESTE PAGINA DE INSTAGRAM A LUI IONUT RADA
URMARESTE PAGINA DE FACEBOOK A LUI IONUT RADA
URMARESTE CANALUL DE YOUTUBE A LUI IONUT RADA
URMARESTE PAGINA DE INSTAGRAM A LUI DORIN GOIAN
