IONUT RADA L-A AVUT CA INVITAT IN EMISIUNEA LIVE DE PE INSTAGRAM PE UNUL DINTRE IDOLII GIULESTIULUI, DANIEL NICULAE | DISCUTIE DESPRE EXPERIENTELE TRAITE DE CEI DOI DE-A LUNGUL CARIEREI SI SFATURI PENTRU TINERI

Articol realizat de: Ionut Lazar si Olteanu Eduard.

Proiectul conceput de „Ora Exacta In Fotbal x The Rada Way” a continuat cu o noua emisiune live pe Instagram foarte apreciata, in care Ionut Rada l-a avut ca invitat pe fostul sau coleg de la Rapid Bucuresti si totodata unul dintre idolii din Giulesti, si anume Daniel Niculae. Cei doi au avut o discutie de o ora extrem de completa, in care au vorbit pe langa experientele lor traite de-a lungul carierei si despre importanta sportului in viata noastra si au oferit cateva sfaturi foarte utile tinerilor care vor sa performeze mai ales in fotbal.

DESPRE DANIEL NICULAE

Daniel Niculae este un fost fotbalist roman in varsta de 37 de ani, care s-a retras din activiate in anul 2018. S-a nascut pe data de 6 Octombrie 1982 in Bucuresti, iar inca de mic copil a avut o iubire speciala fata de clubul Rapid. Si-a facut junioratul la clubul din Giulesti si a facut parte din generatia fantastica care a avut performante incredibile atat pe plan intern, cat si pe plan international. A fost legitimat la Rapid intre 1996 si 2006, timp in care si-a trecut in palmares un titlu de campion al Romaniei in sezonul 2002/03, doua Cupe ale Romaniei in 2002 si 2006, dar si doua Supercupe ale Romaniei in 2002 si 2003. In vara anului 2006, dupa un parcurs excelent in Cupa UEFA, Daniel Niculae isi parasea echipa de suflet si prindea primul transfer in afara tarii, Auxerre platind la acea vreme in schimbul sau 3,3M de euro. A jucat in Ligue 1 timp de 6 ani, reusind sa stranga peste 200 de meciuri oficiale in toate competitiile din Franta, si a mai trecut pe la Monaco, club cu care a fost sub contract pentru 2 ani, din 2010 pana in 2012, si pe la Nancy, club la care a fost imprumutat pret de un sezon. In vara anului 2012 a parasit Franta si a ramas in continuare plecat in afara Romaniei, semnand cu Kuban Krasnodar, echipa la care a fost antrenat de tehnicianul roman Dan Petrescu. A ramas liber de contract aproape un an, dupa care a revenit la Rapid pentru o scurta perioada in primavara lui 2014. A ramas din nou liber de contract in vara aceluiasi an si nu si-a mai gasit un angajament pana in iarna anului 2015, atunci cand a semnat din nou cu Rapid pentru 6 luni. Dupa despartirea de clubul alb-visiniu, a semnat cu Astra Giurgiu, iar in doi ani petrecuti la clubul giurgiuvean a reusit sa castige un nou titlu de campion, in sezonul 2015/16. In vara anului 2017, a decis sa se desparta de echipa patronata de Ioan Niculae si sa revina la Rapid, desi echipa abia isi incepea un nou proiect, din Liga a 4-a. Alaturi de prietenul si fostul sau coleg, Daniel Pancu, au reusit sa promoveze cu echipa in Liga a 3-a, iar in 2018 a decis sa puna ghetele in cui, ramanand un adevarat idol pentru fanii rapidisti. La nivel de echipa nationala, Daniel Niculae a fost selectionat de 39 de ori la prima reprezentativa, reusind sa inscrie 9 goluri si fiind prezent si la Campionatul European din 2008 organizat in Austria si Elvetia, acolo unde a jucat in toate cele trei meciuri din grupa cu Olanda, Franta si Italia.

Te salut Nico!😁

Salut Ioane, salut!😀 Eu nu sunt inca foarte bine pus la punct cu tehnologia, dar incep sa invat.😅

Haide ma Nico chiar asa… Venim noi din alta generatie dar nici chiar asa, ne descurcam noi.🙂 Ce faci Nico, cum esti?

Ce sa fac, am venit de la miscare. Am jucat tenis toata ziua si mai devreme am fost cu Vasile.

E vorba de Vasile Maftei pentru cei care nu stiu. Ei formeaza o echipa foarte redutabila la tenis de camp.🙂

Da, la dublu mai exact. Am facut set-set mai devreme si dupa era 4-4 dar s-a terminat timpul pentru ca trebuia sa vin aici live daca ti-am promis.

Daniel Niculae alaturi de Vasile Maftei pe terenul de tenis
Bun, raman dator.🙂 Nico, am primit foarte multe intrebari in momentul in care te-am anuntat aici si inca o data iti multumim ca ai acceptat invitatia noastra. O sa incep in primul rand cu perioada junioratului. Ma intreba cineva daca ai avut momente in cariera ta de junior in care ai zis ca fotbalul nu e potrivit pentru tine. Te-ai gandit vreodata sa renunti inainte sa ajungi la profesionisti?

Au fost momente in care mi-am pus si eu anumite intrebari. Nu mai tin minte exact ce varsta aveam, era pe undeva pe la 13-14-15 ani. Stii cum e, la un moment dat te dezvolti pana la o anumita varsta, apoi stagnezi si dupa dintr-o data incepi sa te inalti. Diferenta la copii o face si statura. Eu aveam colegi care erau exact ca tine, tu ai fost inalt de mic, dar eu n-am fost asa, m-am dezvoltat mai tarziu. Stii cum era, dadeai un sut la poarta la 10 ani si stiai ca daca dai sus langa bara sigur e gol pentru ca portarul era mic. Pana la urma am trecut si noi la alte etape, adica de mini-fotbal, s-au schimbat marimile portilor si asa mai departe. Deci da, au fost momente in care mi-am pus anumite intrebari, dar niciodata nu m-am gandit sa renunt la fotbal.

Dar de ce iti puneai pana la urma acele intrebari? Din cauza staturii te gandeai ca fotbalul nu e potrivit pentru tine?

Nu neaparat, eu niciodata nu am renuntat pentru ca fotbalul se poate spune ca este un sport al oamenilor saraci. Marea majoritate a celor care au ajuns fotbalisti sau practica acest sport provin din familii modeste sau chiar mai mult de atat. Sa nu se inteleaga gresit, ii respect mult pe cei care vin din familii foarte bune si care au reusit sa performeze in acest sport, pentru ca este foarte greu, si nu doar fotbalul, orice sport in general. Uite, mai devreme ti-am spus ca vin de la tenis. Tenisul este mult mai costisitor decat fotbalul si nu si-l permite oricine. Marea majoritate a celor care fac tenis cred ca isi permit, sau mai bine zis familiile lor si-au permis sa-si tina copiii sau au facut parteneriate cu anumiti oameni care sunt potenti financiari si ii ajuta cu aceasta sustinere. Din pacate la noi lucrul asta nu prea se poate pentru ca suntem o tara care mai avem de invatat de la altii si ar fi bine daca am reusi sa invatam.

Asta stii cum e Nico, de multe ori poate ca si noi asteptam prea multe lucruri de la altii. In multe din mesajele pe care le primesc mi se spune „Bun, are ceva antrenorul cu mine pentru ca nu ma baga”, dar oare nu este mai bine cateodata sa te uiti la tine si sa iti dai seama ca poate trebuie sa te pregatesti mai mult? Multi parinti si copii care se uita la noi poate spun ca este vina altcuiva, nu recunosc ca este pana la urma si vina lor. Bun, trecand peste, vad ca sunt foarte multi rapidisti aici pe Instagram, chiar acum am primit un mesaj de la un fan cu siguranta in care ma intreba cineva de ce am plecat la Steaua. Tu de ce n-ai venit la Steaua, Nico?

FEREASCA DUMNEZEU!🙂

😂 Pai Nico, jucai in Champions League, castigai poate si mai multe trofee… Glumesc acum, pentru ca eu te stiu pe tine, dar poate sunt multi care ne urmaresc acum si nu sunt fani rapidisti si cu siguranta nu te stiu. Una dintre intrebari ar fi ce gandeste Daniel Niculae cand vine vorba de Rapid?

De obicei sunt foarte multi jucatori care sunt catalogati ca fiind jucatori ai anumitor echipe. Se spune ca sunt multi, insa sunt putini cei care sunt jet-betjet care isi poarta in suflet dragostea pentru echipa respectiva. Eu am crescut la Rapid, vin de la juniori, tin minte ca ma aratau cei din cartier cand am primit prima geanta pe care scria numele Rapidului. Nu locuiam intr-un cartier care sa fie plin de rapidisti, era impartit intre stelisti si rapidisti si foarte putini dinamovisti, e vorba de Militari, acolo am locuit pentru o perioada foarte lunga de timp. Acolo ma catalogau tot timpul cu Rapid, iar pentru mine e cea mai mare mandrie pentru ca am reusit sa vin de acolo de la juniori la un nivel inalt. Mi-am indeplinit pana la urma visul pentru ca visul oricarui copil este sa ajunga sa joace la echipa pe care o are in suflet si pe care o iubeste. Cred ca si suporterii sunt la fel, adica multi dintre ei poate au practicat fotbalul la echipa lor de suflet sau macar au incercat sa dea o proba la echipa pe care o iubesc.

Intr-adevar, sunt foarte multi si imi dau seama ca fiecare isi doreste sa ajunga la echipa lui de suflet. Tu stii bine ca eu cand am venit de la Craiova ne tachinam pentru ca eu eram cu Universitatea si tu normal ca erai cu Rapid, vorbeam atunci si de galerii. Si pe mine cand ma intreaba lumea care e echipa mea de suflet le spun tot timpul ca este Craiova si nu vreau sa intru in alte discutii care ne depasesc. De asta spun ca Universitatea Craiova este echipa mea de suflet pentru ca asa cum ai crescut tu cu Rapid, asa am crescut si eu acolo, am debutat acolo si mereu o sa tin cu ea.

Stim foarte bine ca am vazut tot timpul genul asta de oameni care isi asuma anumite lucruri si prefera o dragoste sincera asa cum ai spus tu mai devreme, decat o „dragoste” asa cu ghilimele cand te transferi de la o echipa la alta si asa mai departe.

Da, multi m-au intrebat daca sunt stelist, rapidist, cfr-ist si asa mai departe, dar eu tot timpul am spus ca respect echipele la care am jucat pentru ca am realizat impreuna performante importante, insa asa cum ai spus si tu ca ai plecat de la juniori, tot timpul mergeai pe stadion si pana la urma ai crescut cu asta. E greu sa schimbi si sa spui ca azi esti cu Craiova si maine sunt cu Dinamo si asa mai departe.

Imi aduc aminte acum ca la un moment dat aveam un singur rand de echipamente care erau visinii. Este exact cum s-a intamplat si la echipa mare a Rapidului pentru ca au fost povestiri de la oamenii care au imbracat acele echipamente, adica Fane Tira, Nae Stanciu, care faceau la fel ca noi cu echipamentele, adica le spalau si se decolorau. Si noi jucam cu acel rand de echipament visiniu si la un moment dat s-a decolorat, dar pana la urma am mai pus mana de la mana si incercam sa ne cumparam alt rand de echipamente. Oricum, mandria cea mai mare era cand mergeai la meciuri cu tramvaiul sau cu troleul la acea vreme si erai imbracat cu emblema clubului pe care il iubesti.

Daniel Niculae a jucat in 170 de partide oficiale pentru Rapid, reusind sa inscrie 83 de goluri
Legat de meciuri, am zis tot timpul de atmosfera de pe stadionul Giulesti mai ales atunci cand am jucat in anul ala frumos, era incredibila, parca trepida pamantul asa pentru tine, nu stiu cum sa zic.

Da, imi aduc aminte acum cand ai dat acel gol cu Bacaul chiar inaintea noptii de Inviere parca, cred ca atunci a fost cel mai lung sprint pe care l-am facut pe Giulesti.🙂

Bai Nico, apropo de asta cu golul, spune-mi te rog ce a fost in capul tau cand ai primit mingea atunci cu Hamburg si ai sutat. Eu cand am vazut ca primesti mingea si deja pendulezi sa dai la poarta ma gandeam „Ce face asta fratele meu, da la poarta de la 45 de metri?”.😅

Pai nu-ti aduci aminte ca deja Badoi ma injura pe partea dreapta pentru ca era liber. El urcase foarte bine si astepta sa mearga pe centrare pe partea aceea. Oricum tin minte ca fusese un meci destul de incalcit atunci, ei nu au avut deloc ocazii deloc si noi cred ca am avut doua situatii de a inscrie, am avut eu o preluare si o pendulare in plasa laterala si cred ca a mai avut Ionut Stancu o ocazie cu stangul si a dat putin pe langa poarta, in rest a fost un meci disputat mai mult la mijlocul terenului in prima repriza. Intr-adevar in a doua repriza au inceput si ei sa puna presiune, dar odata cu cartonasul rosu luat de De Jong parca, cred ca a fost altfel meciul.

Dar la ce te-ai gandit atunci? Ai vrut sa dai la poarta sau pur si simplu l-ai vazut pe portar si ai vrut sa tragi?

M-am gandit sa dau la poarta pentru ca pana la urma e vorba si de instinct. Stii cum e, o fractiune de secunda poate conta tot timpul.

Daniel Niculae si bucuria dupa golul senzational reusit in meciul tur contra celor de la Hamburg, incheiat 2-0
Doamne ce gol atunci… Ce gol si ce nebunie! Iti lipseste acum ceva Nico de la cariera de fotbalist?

Pai nu stiu, rutina cred. Atunci cand ajungi la finalul carierei se spune ca este foarte dificil sa iei decizia de a te lasa, e valabil in orice sport ceea ce zic eu acum, dar mai ales in fotbal pentru ca despre asta vorbim noi acum. In orice sport e greu sa pui ghetele in cui, manusile de box sau racheta de tenis ca tot vorbeam de asta mai devreme. E greu pentru ca pana la urma este lucrul pe care l-ai facut de cand erai copil. De exemplu scoala o incepi dar la un moment dat se termina, dar cariera ta continua, iar noi am facut zeci de ani de zile lucrul acesta. Aveam o rutina cum o ai si tu, vad ca tu continui si e foarte bine ceea ce faci.

Da, eu mi-am gasit asa cumva latura asta si incerc sa raman pentru ca mental e important pana la urma. Vorbeam chiar la interviurile trecute cu Sorin Cartu despre depresie la fotbalisti. Ai simtit vreodata dupa ce te-ai lasat momente de acest gen? Daca da, ce ai facut sa iesi din starea aia?

Nu cred ca este un fost sportiv de performanta care sa nu resimta anumite lucruri sau sa nu-l ia putin dorul de antrenamente, de vestiar, de ciclul saptamanal si altele. Trebuie sa iti gasesti tot timpul motivatia. Motivatia cred ca ti-o iei tu sau ti-o dau oamenii din jur. Eu am mai multi prieteni cu care ne-am gasit o anumita motivate, unul dintre ei e chiar Vasile cu care am format un grup de tenis de vreo 20 si ceva de jucatori de toate categoriile sociale si de toate varstele. Practicam tenisul alaturi de grupul acesta de cativa ani buni si ne tine aproape pana la urma pe toti. Mai mergem la o alergare sau la o sala, dar n-as putea sa ma ridic la nivelul tau din punct de vedere al conditiei fizice.🙂

Nico, eu te astept in fiecare dimineata la antrenament.🙂 Daca ai intra cu mine acolo live pe Facebook cu siguranta ar fi super si pentru ceilalti pentru ca pana la urma si noi sportivii avem oarecum o responsabilitate si putem poate cumva sa ajutam oamenii care nu au incredere in sport. Nico, ma intreaba cineva de plecarea ta in Franta. Stim foarte bine cum era si campionatul din Franta atunci, dar cum a fost impactul pentru tine si ce te-a descurajat? Ai plecat atunci dintr-o echipa buna a Rapidului si dintr-un mediu in care ai avut parte de adversari buni, dar totusi parca Franta era la un alt nivel.

Nu m-a descurajat nimic. Intr-adevar veneam dintr-o echipa foarte buna cu performante remarcarbile, eram la Echipa Nationala si se apropia Campionatul European din 2008, dar ma asteptam la altceva sincer. Oricum, suferi un anumit soc cand mergi la o alta echipa, adica si daca schimbi echipa in tara e cu totul si cu totul ceva inedit. Daca schimbi tara se schimba total datele problemei, dar personal antrenamentele mi s-au parut destul de ciudate la inceput pentru ca ne intorceam practic in timp. O perioada recunosc ca nu le-am inteles, dar pana la urma am avut o discutie cu antrenorul si m-a facut sa inteleg ce inseamna baza in fotbal. Faceam clasica suveica, faceam zece contra zero, faceam preluare-pas si alergam, insa ma asteptam la antrenamente diferite. Veneam si din perioada aceea cu Razvan la Rapid in care aveam acele antrenamente tactice pe compartimente cu toata echipa sau cu 6 jucatori, care de altfel se mai fac si acum. In Franta ma asteptam la cu totul si cu totul altceva, doar ca mi-a explicat atunci antrenorul si foarte bine a facut pentru ca pana la urma e total alt nivel. Nu era vorba numai de jucatorii noi, pur si simplu asta era abordarea lor.

Cum ai lucrat cu antrenorii straini? Stim ca de cele mai multe ori apar declaratii de la unii jucatori in care spun ca tot timpul au avut probleme pentru ca sunt romani. Eu niciodata nu am fost de acord cu chestia asta, am fost si in Germania, si in Italia, chiar si in Dubai, dar niciodata nu am simtit sa ma trateze cineva altfel pentru ca sunt roman. Acolo pana la urma esti pe barba ta, pe munca ta, pe bataia ta. La tine cum a fost sa lucrezi cu antrenorii straini? Ai simtit vreodata ca esti dat deoparte pentru ca vii dintr-o anumita tara?

Nu neaparat, doar ca stii cum e, fiecare antrenor ca si fiecare om in parte de altfel are parti-pris-urile sale. Un antrenor iubeste poate mai mult, chiar daca nu da asta de inteles, dar tu ca jucator sau intr-un grup de jucatori se simte lucrul acesta. Am simtit uneori ca poate un antrenor il place mai mult pe colegul meu din atac sau ii place mai mult un alt jucator din echipa sau are cativa preferati in echipa, dar trebuie sa te adaptezi, sa lupti mai mult, sa muncesti mai mult si sa ii demonstrezi ca meriti sa joci. Asta s-a intamplat si cu mine, pentru ca in primul an de la Auxere aveam meciuri in care jucam si meciuri in care intram doar pe parcurs, dar nu-mi convenea statutul de rezerva, imi doream sa joc. In urmatorul sezon, adica in 2007-2008, aveam Campionatul European din Elvetia si Austria, iar asta m-a facut sa am o discutie cu antrenorul in pauza de vara. I-am zis ca as vrea sa merg la o echipa unde sa joc si sa ma simt mai important decat eram acolo. Atunci a fost acel esec din pacate de a reveni la Rapid, dupa care m-am intors in Franta unde iarasi am discutat cu antrenorul dar nu l-am mai lasat sa vorbeasca, doar i-am transmis ca voi juca meci de meci in acel an si ca voi fi cel mai bun. A ramas foarte surprins, dar nu s-a schimbat nimic vizavi de relatia noastra pentru ca era o relatie normala de antrenor si jucator, nu eram foarte apropiati dar nici distanti. Cred ca la un moment dat am intrat cu Nice prin etapa a 3-a sau a 4-a si am dat gol, iar de atunci nu am mai iesit. In urmatoarea etapa am jucat acasa cu Marseille si am dat doua goluri, iar in acel campionat am fost golgheterul echipei. Am jucat meci de meci si am prins pana la urma si lotul pentru Campionatul European.

Cat de mult conteaza chestia asta ca si abordare si mentalitate? Ma refer la ceea ce ai spus tu acum, la modul „Ba, stai ca iti demonstrez eu”, apropo si de faimosul serial a lui Michael Jordan.

E vorba de ambitie si pana la urma este lucrul care face diferenta Ioane, tu stii foarte bine. Am avut jucatori la fel de talentati sau chiar mai talentati decat noi, indiferent de postul pe care au jucat, insa diferenta a fost facuta de aceasta rautate pozitiva.

Corect, e important sa nu te multumesti ca pur si simplu esti la Auxere spre exemplu. Tu puteai bine mersi sa zici ca esti acolo, ai 5 ani de contract si toate sunt bune si frumoase. Multi ma intreaba ce trebuie sa faca desi ei stiu ca trebuie sa munceasca, dar niciodata nu trebuie sa nu te multumesti cu statutul pe care il ai la echipa, trebuie sa te autodepasesti tot timpul.

Daca nu stii sa te sacrifici, si aici vorbesc de orice sport… E clar ca viata privata trece pe locul secund. E vorba doar despre cariera si tot ceea ce faci este pentru cariera de sportiv. Apoi ai inca o viata la dispozitie dupa ce vei termina.

Exact, unii jucatori vin cu declaratia asta si am auzit si la unii colegi spunandu-mi chestia asta: „Ba da de ce frate, am 20-25 de ani, vreau sa-mi traiesc viata”. Eu tot timpul am incercat sa transmit urmatorul lucru „Ba, foarte bine, vrei sa-ti traiesti viata, insa gandeste-te ca esti un exemplu, gandeste-te ca esti o persoana publica, gandeste-te ca esti un fotbalist, iar tu pana la urma esti un exemplu pentru copil. Daca te vede pe tine in club sau facand chestii de genul asta, automat el nu o sa se mai indrepte spre acel sport. Trebuie sa stii ce vrei. Vrei fotbal? Atunci fa-l la cel mai inalt nivel. Vrei viata privata si distractie? Atunci renunta si lasa pe altul”. Cateodata eu n-am inteles niciodata lucrurile astea la unii jucatori.

Nu pot sa-ti bati joc de cariera ta. Daca iti bati joc la un moment dat isi va bate cariera joc de tine, iar atunci s-a cam terminat.

Asta voiam sa te intreb Nico, cum vezi tu respectul fata de tine in primul rand? Ce inseamna respectul pentru tine ca si sportiv sau ca si fotbalist?

Pai nu stiu, respectul se acumuleaza de-a lungul vietii, nu neaparat de-a lungul carierei. Cred ca respectul incepe cu anii aia de acasa, cei 7 ani de acasa. Daca nu ai o educatie buna sau tu ca si copil nu iei anumite lucruri pozitive in ciuda tuturor dificultatilor care sunt pana la urma in fiecare familie, iti va fi mult mai greu. Nu trebuie sa fii neaparat foarte inteligent ca sa iei lucrurile bune si sa lasi deoparte lucrurile mai putin bune. E vorba si de anturaj pana la urma, cred ca toti am avut colegi care fumau sau care beau alcool, dar trebuie sa stii sa pui punct la un moment dat si sa faci abstractie de lucrurile acelea rele. E mare lucru sa stii sa faci un sacrificiu.

Da, eu imi aduc aminte ca prieteni de-ai mei mergeau in discoteci, dar eu aveam nebunia mea ca vreau sa ajung acolo sus. Cumva trebuie sa stii sa renunti la niste lucruri.

Nu Ioane, problema era in vacanta de vara cand toti plecau pe la mare sau pe la munte, iar noi continuam sa ne antrenam. Noi spuneam mereu ca nu ajungea ceea ce faceam, iar atunci cand altii cand se intorceau de la discoteca noi plecam la antrenament. Poate dupa antrenament mai mergeam sa mai alerg, sa mai joc fotbal cu cineva sau sa mai fac o completare la ceea ce am facut in ziua respectiva.

Asta e, de multe ori cand aud cuvinte de genul „Ala a fost norocos” pot sa spun sigur ca nu e asa. Cine vrea sa stie ce inseamna o cariera de sportiv adevarat pot spune ca inseamna sacrificiu, inseamna multa munca, ambitie, si intr-adevar si un gram de noroc, dar toate lucrurile astea de care vorbim noi se indreapta si spre tine, pentru ca tu esti o persoana care te dedici muncii tale si sportului pe care tu il practici. Nico, cum a fost sa fii plecat 7 ani in strainatate? Ce inseamna pentru un sportiv sa aiba o perioada destul de mare in afara tarii departe de familie si de prieteni?

A fost greu la inceput, iar pe urma a fost greu sa ma readaptez la viata agitata din Bucuresti. Nu m-am gandit niciodata sa raman acolo. Nu sunt genul de om care as pune punct unei vieti in Romania si sa plec pentru ca nu m-as adapta. Am nevoie de persoanele dragi sa-mi fie alaturi, de familie, de prieteni, dar bineinteles ca am ramas cu prieteni si in Franta, pentru ca am locuit foarte mult acolo. Oricum ideea e ca nu as putea sa ma adaptez, dar sunt oameni care maine isi iau un ghiozdan in spate si pleaca, pun punct si gata, au sters cu buretele tot ce s-a intamplat in tara, dar eu nu sunt genul asta de persoana.

Dupa experienta de 6 ani din Franta, Daniel Niculae a jucat un sezon si in Rusia la Kuban Krasnodar, acolo unde l-a avut antrenor pe Dan Petrescu
Intr-adevar, cred ca depinde foarte mult de cum e fiecare persoana asa cum ai zis si tu. Nico, stim foarte multe cazuri, a fost si cazul tau, adica sa mergem intr-o functie in cadrul unui club atunci cand terminam cu fotbalul. De cele mai multe ori se accepta acele functii pentru ca e vorba de clubul iubit, insa esti pregatit profesional de asta, pentru ca una e sa fii jucator, si alta e sa fii conducator? Poti aduce ceva in plus la club? Cred ca stii si cazul lui Javier Zanetti care a vorbit intr-un interviu despre acele momente in care cei de la Inter i-au oferit un post in cadrul clubului si i-au explicat ce are de facut.

Bineinteles, dar asta din pacate nu se intampla si la noi, ci se intampla numai la cluburile mari. Aici nu vorbim doar de Zanetti de la Inter. Marea majoritate a jucatorilor care au castigat acea tripla cu campionatul, cupa si Champions League, sunt in continuare in organigrama clubului, fie ca sunt vice-presedinti, fie ca sunt antrenori la centrul de copii si juniori, fiecare e pe drumul pe care si l-a ales. La noi din pacate foarte putini ajung sa ramana in club tocmai si din pricina acestui lucru, pentru ca clubul respectiv nu este organizat de asa natura incat sa-si ajute fostele glorii sa-i indrume catre anumite lucruri. Vina nu este neaparat a clubului, pana la urma este si vina jucatorului respectiv.

Asta spun, este vorba si despre investitia in tine. De cele mai multe ori daca vrei sa progresezi trebuie sa studiezi si sa te dezvolti tu.

Exact, iar in primul rand trebuie sa ai de la cine sa inveti. Un viitor presedinte de club sau un director cred ca trebuie sa aiba foarte mult de la cine sa invete sau poate chiar au invatat de-a lungul carierei de fotbalist. Sunt foarte multi care au luat-o pe calea antrenoratului si stii foarte bine ca si noi am avut colegi si probabil erau si inainte alti jucatori care isi scriau antrenamentele, ciclul saptamanal, partea fizica. Asta inseamna ca isi doreau sa invete si sa mearga mai dreptate. Sunt putini cei care pleaca pe partea aceasta administrativa sau a antrenoratului fara sa se priceapa la aceste lucruri. Intr-adevar, ai multe de invatat si pe parcurs. De exemplu daca vrei sa devii antrenor ai nevoie si de o parte psihologica, trebuie sa fii un foarte bun pedagog, trebuie sa te impui in fata jucatorilor. Ca si presedinte e la fel. Noi mai vorbeam ce ne-am dori de la un viitor presedinte sau director sau patron al clubului, si spuneam ca ne-am dori sa nu se mai minta cum ne-au mintit pe noi sau pe altii ani de zile. Sunt putini cei care reusesc sa se tina de ceea ce si-au propus tot timpul.

Daniel Niculae si Daniel Pancu au stat la baza noului proiect de la Rapid inceput din Liga a 4-a in anul 2017
Apropo de chestia asta Nico, se schimba oamenii?🙂

O da, bineinteles!

De ce?

Pai vrei sa-ti recit citate din Mafia sau ce?😂

😂 Nu stiu Nico, dar eu cateodata stau si ma gandesc ca ai crescut cu anumite persoane si stiai felul cum erau inainte, iar in momentul in care se schimba drumurile automat se schimba si ei. Care sa fie oare explicatia? Se schimba din cauza oamenilor din jur sau pentru ca ei asa isi doresc?

Cred ca aici este un cumul de factori. Sunt unii oameni care pur si simplu asa simt, sunt unii care au avut o masca si odata cu trecerea timpului si-o dau jos, si sunt unii care profita de anumite lucruri. Sunt foarte putini aceia care merg mai departe exact cu acelasi caracter pe care l-au avut si atunci cand erau jucatori spre exemplu. E ciudat si trist si pentru mine acest aspect. E cu totul si cu totul diferita functia asa cum ai zis mai devreme. Cand esti antrenor sau esti in administratie e altceva fata de momentul in care ai fost fotbalist, insa nu trebuie sa cazi in latura cealalta. Daca ai cazut in latura cealalta inseamna ca te-ai indepartat pana la urma de idealul pe care ti l-ai propus tu.

La asta m-am referit, inclusiv si la felul de cum esti tu privit si catalogat. In fine, sa zicem ca de cele mai multe ori nu conteaza neaparat ce spun cei din jurul tau. Aici as vrea cumva sa fac referire la Pancu pentru ca vad foarte multe declaratii de la fosti colegi de-ai lui in care vorbesc cumva de el si ii spun „Bai, ai fost antrenor, acum esti presedinte, mai trebuie sa fii magaziner”, insa eu te intreb, poate Pancu sa fie pana la urma ceea ce isi doreste el? Il stim cu totii pe Pancu cu nebunia si cu iubirea lui fata de Rapid si poate pentru unii se vede cumva ciudat ca accepta lucrurile astea, dar de ce nu vedem si latura cealalta asa cum spuneai si tu? Adica este clubul lui, iar el pentru clubul lui face orice desi de multe ori raman doar vorbele. Tu ce crezi, putem sa acceptam chestia asta la Pancu, adica sa nu-l mai judecam si sa ii respectam decizia? Tu ce parere ai Nico de chestiile astea?

Pai nu stiu, sunt foarte multi care au luat-o pe o anumita cale si care au incercat si altceva si poate le-a placut mai mult decat varianta initiala.

Exact, dar cu siguranta la el e si chestia ca e legat foarte mult de Rapid.

Asta este o mare greseala a noastra. Noi rapidistii suntem foarte sufletisi si foarte legati de club. Ai vazut ca ne-am dorit sa facem tot posibilul pentru ca clubul nostru sa mearga mai departe, sa fie bine, sa fim acolo. Din pacate la un moment dat trebuie sa faci abstractie de lucrul acesta, sa pui punct si sa mergi mai departe. Un lucru e clar, ca rapidist nu o sa ajungi niciodata la Steaua sau la Dinamo, absolut niciodata. Ca esti profesionist este altceva si merge pentru alte echipe. Poate daca si mie mi se va oferi ocazia peste cativa ani sa ajung la o alta echipa, de ce nu? Daca mi-am ales drumul acesta trebuie sa il continui.

Te duci presedinte la FCSB daca tot ti-ai ales meseria asta pe administratie?🙂

Nu! Asta spuneam, cu profesionalismul mergi pana la un anumit punct, apoi depinde si de inima.🙂

Pai eu stiu, dar eu spuneam ca tu te duci acolo sa faci treaba, dupa care tu daca demonstrezi acolo te intorci la Rapid si faci la fel. Adica pana la urma iti urmaresti obiectivul tau, sau e exact ca si in cazul lui Pancu? Adica daca primesti o oferta doar de la Rapid, nu te mai intereseaza in alta parte.

Nu, in alta parte ma intereseaza, doar sa nu fie Steaua sau Dinamo, nu as putea accepta niciodata asta.

Bun, am inchis atunci cu subiectul asta. Deci fii atent, vezi ca ai zis aici pe live lucrul asta, sa vedem ce o sa fie.🙂 Nico, ma intreba cineva inainte de live ceva legat de partea de dezvoltare. Ce ar trebui sa citeasca un copil sau un sportiv? Sunt acum multe carti si multe surse de informare, de unde ar trebui sa se inspire acel copil?

Prima lor inspiratie este ceea ce vad acasa, adica parintii sunt inspiratia copiilor. Apoi isi aleg anumiti idoli in functie de ceea ce fac, fie ca sunt sportivi fie ca isi doresc altceva. Din pacate in ultimul timp am devenit sclavii tehnologiei. Ma uit uneori si pur si simplu ma crucesc de ceea ce se intampla. Ti-am zis si la inceput chiar cand am intrat live ca nu ma prea pricep cu tehnologia si trebuie sa ma inveti ca pe partea tehnica sunt praf. Acum apar mii de oameni care nu fac nimic si sunt cu atat mai mult apreciati de catre generatia aceasta tanara. Pana la urma cred ca simtul tactil este cel care face diferenta. Apropo, sa-ti spun o intamplare de ieri. Am jucat tenis intr-o baza sportiva unde sunt foarte multe terenuri de tenis. Am jucat pe ultimul teren, iar la un moment dat se auzea un fazan pentru ca erau foarte multi copaci in spatele terenului. Am stat si am jucat, iar intre schimburi am zarit in spate un cires care era plin de cirese coapte.

Nu exista asa ceva pe vremea noastra.🙂

Bravo, bravo, bravo! Uite mi s-a facut pielea de gaina acum cand povesteam de asta. Pe vremea noastra erau verzi si le mancam asa. Si tot legat de intamplarea asta, pe terenurile alaturate jucau niste copii care erau bineinteles de parinti si asa mai departe, dar nu cred ca ei s-ar fi urcat vreodata in copac dupa cirese ca sa nu se juleasca.

Da, acum intr-adevar e o alta lume Nico. Si daca tot ai pomenit de parinti acum, as vrea sa vorbim despre influenta parintilor in viata sportiva a copilului. Pana unde trebuie sa intre parintele in viata sportiva?

Parintele n-are voie sa asiste niciodata la niciun antrenament al copilului, pana la o anumita varsta niciodata! Te duci cu copilul, il lasi la poarta si il iei dupa antrenament. N-are voie parintele sa asiste la antrenament. Ok, sunt terenuri care au anumite dotari cu o sala de conferinta spre exemplu unde parintii pot sa bea o cafea si de unde pot sa-si urmaresca copilul prin niste camere de luat vederi sau poate print-o fereastra, dar nu trebuie sa aiba contact direct cu antrenorul si cu copilul pentru ca e cu totul si cu totul diferit. Si noi stim foarte bine ce insemnau parintii care veneau la meciuri care strigau si care puneau presiune pe antrenor cu multe intrebari precum „De ce al meu nu joaca? De ce joaca celalalt?” si asa mai departe. Erau putini parinti intr-adevar care chiar isi permiteau sa mearga si in cantonamente, dar acum lumea s-a schimbat. Si stii de ce s-a schimbat si parintii au devenit mai agresivi si isi doresc foarte mult? Pentru ca vad si li se pare in toata chestia asta cu fotbalul si cu tenisul o varianta mai usoara, dar nu e deloc usoara. Marea majoritate vad doar veniturile, vad doar castigurile, vad doar banii, dar nu e chiar deloc asa. Problema stii care e? Este vorba despre disparitia echipelor de traditie. Cand m-am apucat eu de fotbal si cand am venit la Rapid nu plateam un leu. Intr-adevar nu aveam conditii, nu functionau dusurile, tin minte ca la un moment dat ne spalam la o cismea aproape de statia de tramvai si mergeam impreuna si ne luam la bataie cu controlorii pe atunci. In schimb acum sunt foarte multe scoli private unde parintii platesc de la 100-200 de lei si copiii au anumite conditii, iar atunci devine normal sa isi doreasca sa ajunga cat mai sus si spun „Pai stai putin ca am platit pentru copilul meu”. Ideea e ca nu toti pot sa ajunga fotbalistii, tu stii foarte bine chestia asta ca ne-a fost explicata si de antrenori. Chiar daca toata lumea spune ca acum suntem mult mai pregatiti, nu e asa. Si ceilalti de dinainte erau la fel de bine pregatiti. E vorba pana la urma de mentalitatea fiecaruia, unul poate isi doreste foarte mult sa citeasca si sa vada anumite antrenamente, iar altul isi baga mainile in buzunar si asta e.

Nico, apropo ca spuneai de conditiile de antrenament, am vazut saptamana trecuta o postare cum arata baza „Pro Rapid” pe un grup cu rapidisti. Deci crede-ma ca am avut asa un sentiment ciudat si am zis ca nu se poate. Ma uitam acolo pe la vestiare si erau balariile cat poarta, erau lucruri cazute pe acolo, la birouri iar la fel. Ma gandeam ca aia chiar este baza cu care Rapid Bucuresti a ajuns in sferturile Cupei UEFA? Adica Rapid sa ajunga in situatia asta? Aici nu mai vorbim de chestii politice, de patroni si altele, dar cum poate sa ajunga o asemenea baza frumoasa intr-o asemenea situatie? Tin minte ca pe atunci era a doua cea mai frumoasa baza din tara dupa cea de la FC National.

A noastra era cea mai frumoasa la un moment dat. Din pacate pana la urma este vorba de management-ul clubului care a dus la lucrul acesta defectuos, sa nu zic chiar jalnic. Nu ajungea niciodata un club precum Rapid sa intre in faliment daca lucrurile erau facute cum trebuie. Apoi este clar ceea ce s-a intamplat cu baza „Pro Rapid”. Cred ca nu mai tine neaparat doar de partea fotbalistica si de clubul Rapid. Este un fel de „lasa-ma ca sa te las” si pana la urma este o minge care este aruncata catre primaria generala, adica nici macar primaria de sector, catre MTS si asa mai departe. E foarte trist si asta din pacate nu este doar un exemplu. Avem langa baza „Laromet” unde fosta fabrica a fost demolata si s-au construit bineinteles foarte multe apartamente acolo. Norocul este ca exista o asociatie acolo si exista si o lege conform careia terenurile din asociatiile respective nu au cum sa isi schimbe intrebuintarea, deci acele terenuri trebuie sa ramana pentru sport. Mai era si o popicarie acolo…

Baza „Pro Rapid”
E chiar trist Nico… Avem atat de multe momente si amintiri acolo de dupa meciuri si foarte multa lume intreba cum e posibil ca echipele de traditie sa ajunga asa. Din pacate uite ca e posibil. Dinamo e si ea intr-o situatie grea, Rapid incearca si ea usor, usor sa revina acolo unde ii este locul, cu noul stadion si cu suporterii, Craiova are si ea unele probleme cu cele doua echipe. E incredibil ce se intampla si de asta a decazut cumva fotbalul. Nico, ma intreaba foarte multa lume de dubla cu Hamburg. Pentru mine a fost unul dintre cele mai frumoase si intense meciuri. Tie ce ti-a ramas in minte de la meciurile alea, ceva deosebit asa? Mie imi va ramane tot timpul in minte momentul de la pauza din deplasare cand ei aveau 2-0, iar noi eram la doi metri sub pamant si ne gandeam ca ne dau cu terenul in cap. A intrat Razvan atunci in vestiar, a tinut discursul si dupa a iesit totul bine, dar ala este momentul la care ma gandesc tot timpul cand vorbesc de dubla cu Hamburg si mai ales de retur.

Cred ca fiecare meci in parte are povestea lui. Ne aducem aminte cum a inceput toata aceasta aventura, cu acele preliminarii. Apoi am ajuns sa jucam cu Feyenoord si nu cred ca isi punea nimeni mari sperante ca vom merge mai departe. Feyenoord daca nu ma insel atunci era campioana.

Pai nu stii prietenul Vio ce a zis? El era la Timisoara si a zis sa nu luam 5.😅 Iti mai aduci aminte?

Da, exact.🙂 Pe urma a venit la noi dupa cateva luni si a jucat cu Hamburg. Pana la urma fiecare meci, mai ales cele care se joaca in mansa turi si retur, au istoria lor asa cum am spus. Au fost meciuri frumoase cu o intensitate extraordinara si parca lumea se obisnuise cu meciurile frumoase pe Giulesti in acel an si in acea primavara frumoasa pe care din pacate am terminat-o cum nu trebuia.

Da, iti dai seama, noi in anul ala nu am primit niciun gol acasa si sa primesti un singur gol si acela sa te scoata din Cupa UEFA e ciudat si frustrant oarecum. Ce-ai invatat tu dupa eliminarea cu Steaua? A fost o parte buna pana la urma? Cu ce ai ramas tu dupa acea dubla?

Din pacate am ramas cu trei reprize foarte bune si cu una mai proasta, dar ei au mers mai departe. A fost foarte multa frustrare mai ales dupa meci cand ai vazut ca nu au fost mai buni decat tine si ba din contra, fara sa fiu subiectiv chiar deloc, cred ca noi am fost putin peste. Oricum, daca se intampla sa ramana ei acasa acelasi sentiment l-ar fi avut. Tin minte ca noi am fost foarte increzatori si cred ca si eu am gresit la meciul tur pentru ca l-am indoctrinat foarte, foarte mult. Am intrat atunci pe teren si mai aveam putin si ziceai ca mergem la razboi.

Era o tensiune incredibila atunci. O simteam si tu stii bine ce a fost inainte de meci inca din momentul in care am stiut ca o sa jucam cu ei. Oricine te suna iti aducea aminte de meciul asta si oriunde mergeai auzeai doar de meciul Steaua-Rapid. Nico, ma intreba iar cineva daca dupa toata nebunia asta de la Rapid ai vorbit cu George Copos despre situatia asta? Ma refer atunci la inceput cand era echipa in Liga a 4-a si inca nu stiati ce o sa se intample in viitor. Adica el practic e artizanul Rapidului modern pe care il stim cu totii.

Da, am mai vorbit si am mai tinut legatura. Ce pot sa spun este ca nu-si doreste sa mai revina in fotbal din pacate. A fost langa noi si ne-a sustinut macar moral de la inceputul proiectului si am mai vorbit cu dansul si dupa ce am plecat. Rapid are nevoie intr-adevar de sustinere financiara de la un om important. E altcumva cand vine un om important cu o alura de patron.

Daniel Niculae si George Copos
Corect, era si alta lume atunci, alti patroni, alt fotbal, era cu totul si cu totul altceva. Nico, am mai primit tot asa o intrebare inainte si cineva vrea sa stie daca iti doresti sa mai joci?😅

Ce sa mai joc?🙂

Pai nu stiu, fotbal!🙂

Pai mai joc, chiar am jucat si aseara. Am fost cu niste prieteni si sa stii ca au fost niste echipe destul de echilibrate.😅

Pai stii cum e, au mai fost reveniri in fotbal. Asa fizic stai bine? Esti ok?

Am mai pus cateva kilograme, vreo 2-3 sa zic. Alte probleme nu am. Incerc sa fac miscare ca sa pot sa mananc si sa beau o bere.🙂

😂 Nico, asa cum iti spuneam si la inceputul live-ului, as vrea sa vii te rog cu niste sfaturi pentru copiii care ne urmaresc. Ce trebuie sa faca un copil care isi doreste sa ajunga sa joace in Liga 1? La ce ar trebui sa fie ei atenti?

Sa munceasca si sa fie atenti mai mult la ceea ce le spune antrenorul in primul rand, mai putin la sfaturile primite de acasa de la parinti vizavi de fotbal. Chiar daca au acolo primii sustinatori, adica mama si tata, ei nu pot fi si primii antrenori. Sunt foarte putine cazurile cand intr-adevar parintii sunt oameni care au jucat fotbal si stiu cu ceea ce se mananca aceasta meserie. Copiii trebuie sa fie mereu atenti la ceea ce le spune antrenorul. De asemenea trebuie sa fie atenti la ce mananca, la odihna, la igiena de viata evident. Cred ca putem sa vorbim despre igiena de viata intr-o alta emisiune la cate lucruri sunt de spus, tu stii foarte bine. E foarte greu sa-ti tii un echilibru in ceea ce mananci, in ceea ce bei, in odihna. Am spus mai devreme despre anturaj, fumat, bautura, dar aici cred ca este deja o alta etapa, acum vorbim strict despre copii. Tin minte cand eram la juniori si mergeam in cantonamente sau jucam cu o alta echipa nationala, iar atunci ii vedeam foarte bine dezvlotati pe adversarii nostri. Mereu ma intrebam „Oare ce au avut astia si nu am avut noi? Au avut banane? Au mancat cereale de mici?”. Dar nu, e vorba de cu totul o alta mentalitate.

Corect! Nico, ma mai intreaba cineva acum ce atacant iti place din Liga 1 si de ce? De asemenea, ce ar trebui sa faca un atacant ca sa devina mai bun?

Pai nu stiu, mi-e greu sa remarc pe cineva. Uite, ca sa iti fiu pe plac, imi place pustiul acesta de la Craiova, Mihaila. Imi place pentru ca e modest, pare un tip muncitor. Legat de a doua intrebare, e clar ca te nasti cu acel feeling de a inscrie goluri, insa trebuie mereu sa te antrenezi. Am avut placerea la un moment dat sa ma antrenez cu David Trezeguet cand eram la Monaco. El nu era unul dintre atacantii mei preferati, recunosc asta, facea parte din acel grup de atacanti pe care chiar ii detestam, pentru ca era genul de atacant care statea acolo in fata portii si o baga in poarta. Era un numar 9 clasic si mi se parea ca nu venea cu nimic din punct de vedere tehnic, dar tot timpul specula orice greseala a defensivei adverse. Crede-ma ca dupa ce m-am antrenat cu el mi-am schimbat total opinia. La antrenamente daca il scoteai din ultimii 20-30 metri, calca pe minge, asta era clar, insa cand faceam finalizare din fata portii, din 10 centrari pot sa spun ca 8 erau goluri si mai dadea si o bara. E clar ca era vorba de o tehnica aparte si de munca pana la urma, dar era letal. Atunci am zis gata, desi eu eram nascut cu „mai bine o bara frumoasa decat un gol urat”. Stii foarte bine ca n-am marcat foarte multe goluri de-a lungul carierei si nu eram tipul de marcator sau de numar 9 clasic care sa stea acolo si sa bage mingea in poarta.

Da, tu plecai din careu. Iti placea sa vii si din centru, asa cum s-a intamplat si cu Hamburg, veneai la mijloc sa-ti iei mingile. Poate ca nu ai dat peste un antrenor precum Capello care sa iti spuna „Bai tu esti atacant! Stai acolo sa te antrenezi pentru ca mie imi trebuie sa dai goluri”.

Nu ma incalzeam, adica trebuia sa fac antrenament, terminam meciul si tot nu ma incalzeam. Asa mai alergam, mai primeam mingi, incercam sa mai driblez.🙂

Da, cateodata era frig si atunci trebuia sa nu racesti.😅 Nico, iti multumesc mult pentru disponibilitate! Vezi ca o sa te mai sunam pentru ca stii bine ca n-am raspuns tuturor celor care au lasat intrebari, asa ca o sa mai apelam la tine. Multumim inca o data si nu uita ca noi sportivii care am trecut prin experiente frumoase trebuie sa fim la fel niste exemple pentru copii si pentru toti ceilalti care isi doresc sa faca sport in general. Bravo voua, si tie si lui Vasile, pentru ca sunt sigur si ceilalti care va vad acolo la tenis se motiveaza prin faptul ca va vad pe voi acolo. Una este sa stai de exemplu la o terasa si doar sa pierzi timpul si alta e sa mergi si sa faci miscare chiar si dupa ce ati terminat cu fotbalul profesionist si cu viata sportiva sa spunem asa.

Da, conteaza foarte mult sa ai continuitate. Stii ca foarte multi pun punct si multora li s-a luat cum se spune si nu mai vor sa mai auda de rutina zilnica, dar pana la urma asta este drogul nostru. Miscarea inseamna sanatate!

Asa este! Nico, te pup, ai grija de tine si sa ne vedem cu bine data viitoare!😘

Si eu te pup si ii salutam pe toti cei care ne-au urmarit! Speram ca nu i-am plictisit!🙂

Multumim mult de tot! Stai linistit, cu siguranta nu i-am plictisit pentru ca am primit foarte multe intrebari si pana la urma multi dintre urmaritori au primit raspunsul tau, deci sunt satisfacuti. La ceilalti o sa mai continuam cand o sa mai facem un alt live!🙂 Nico, ai grija de tine, sanatate si salutari acasa!

La fel! Ceau!👍✌

URMARESTE SI ALTE ARTICOLE
URMARESTE-NE PE INSTAGRAM
URMARESTE-NE PE YOUTUBE
URMARESTE PAGINA DE INSTAGRAM A LUI IONUT RADA
URMARESTE PAGINA DE FACEBOOK A LUI IONUT RADA
URMARESTE CANALUL DE YOUTUBE A LUI IONUT RADA
URMARESTE PAGINA DE INSTAGRAM A LUI DANIEL NICULAE

De oeif

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by Live Score & Live Score App